Ne vedem cu 2 Mai o dată pe an, şi întotdeauna cu mare plăcere. Având în vedere că sosim în acest loc în luna iunie, ne aşteaptă cu o ploaie de flori. Ţăranii de aici s-au schimbat mult faţă de anii ‘90, când i-am cunoscut eu prima oară. Înainte ştiu că aici veneau în vacanţă doar cei cu mai puţini bani sau cei care nu voiau să se ploconească pe la hoteluri pentru o cameră. Satul acesta le oferea o curte, un peşte proaspăt şi seri liniştite, fără sunete disperate de discoteci. Ba, după cum am aflat, se legau prietenii care durau ani. Azi, 2 Mai a devenit o adevărată staţiune, care se deosebeşte de altele prin liniştea care a rămas şi a atras o avalanşă de turişti familişti. Localnicii şi-au transformat casele, le-au înnoit, le-au dotat cu băi moderne, iar curţile au devenit părculeţe de flori. Numai peşte proaspăt nu mai ajunge la atâţia turişti, căci îl achiziţionează restaurantele.

Adevărul este că a apărut un număr mare de restaurante, care mai de care mai atrăgătoare, cum este Casa „Margo”, unde se găteşte excelent, şi când mănânci acolo te înconjoară mii de trandafiri, sau „Bianca”, cu terasa marcată de însemne marinăreşti. Vă spuneam că aici se legau pe vremuri prietenii. Obiceiul a rămas. V-am vorbit cândva despre familia Teodoreanu: doi tineri cu doi copilaşi, o minune, Radu şi Ruxandra. Domnişoara lor, cochetă, graţioasă şi uşor timidă, e frumoasă ca-n poveşti. Băieţelul, mai mic, pe care l-am botezat „Avocatul”, căci nu-i mai tace guriţa, e gata oricând să-ţi povestească tot ce-a făcut şi va face în viitor. Mama Crista îi păzeşte ca o adevărată cloşcă, pentru ca ei să devină doi copii bine educaţi. Tatăl are un hobby mai special, face fotografii profesioniste. Aşa putem avea şi noi imagini de noapte, când luna plină îşi aruncă drumul luminos până la poarta noastră. Îi iubesc pentru discreţia lor. Îi iubesc pentru că inspiră încredere. Nu întâmplător grădina lor de la casa din Piteşti găzduieşte o colecţie uimitoare de flori.