Ţi s-ar putea părea că să stai pe acelaşi loc la mare privind în zare ore întregi este plictiseală curată. Aş! De unde! Întâi şi-ntâi, marea împreunată cu cerul oferă nenumărate tablouri, alte culori, alte mişcări de lumină care te uimesc sau te tulbură. Dacă mai ai şi-o companie plăcută, totul este minunat. Ce înseamnă, de fapt, o companie plăcută? Să ai lângă tine oameni care gândesc la fel, fiinţe pe care le iubeşti şi cu care ai oricând ce să discuţi. E adevărat că rar există o asemenea întâlnire. Între mine şi prietena mea Miki este o veche iubire. Deşi eu sunt mai mare, ne-am întâlnit la Teatrul de Comedie de la începutul carierei sale şi a intrat vertiginos în linia întâi a marilor actori. A venit însă repede un Făt-Frumos suedez, a furat-o pe draga noastră Miki şi dusă a fost. Noi n-am uitat-o, şi nici ea pe noi.

A venit des acasă, şi toţi ne-am bucurat că actriţa aceasta talentată n-a renunţat la vocaţia sa. Împreună cu soţul său, Simo, a creat un teatru, el fiind şi scriitor, şi regizor, şi au trăit împreună ani de armonie şi de succes. Din păcate, Simo a plecat dintre noi definitiv, şi Mikișor s-a întors acasă. Prietenia noastră a înviat, şi iat-o lângă mine, pe malul mării. Într-unul dintre turneele mele în Germania am cunoscut-o pe Doina. S-a apropiat de mine hotărâtă şi mi-a spus: „Astă-seară eu mă ocup de dumneavoastră”. Spectacolul s-a bucurat de mare succes, nu ne-a lipsit nimic, iar la sfârşit m-a luat şi acasă. S-a născut între noi o prietenie bazată pe apreciere şi asemănări în gusturi şi păreri. Ne-am întâlnit ani la rând şi, într-o zi, văzând-o pe nepoata mea, mi-a spus: „Fata asta va fi nora mea!”. Scurt şi cuprinzător. Am zâmbit, dar n-am crezut în această prezicere. Daniel, fiul său, tenismen talentat, băiat frumos, avea lumea lui acolo, în Germania, iar eu nu visam să-mi plece nepoata de acasă. Dar într-o bună zi, de Paşti, Doina a venit cu Daniel la Bucureşti şi minunea s-a întâmplat. Copiii s-au îndrăgostit şi s-au hotărât să-şi unească destinele, iar cuscra mea s-a dovedit o soacră de 14 carate. Petrecem la mare perioade lungi şi iată-ne pe balcon fericite când primim prin telefon zeci de fotografii de la copii cu mogâldeaţa lor, Damian (deci, strănepotul meu), care a împlinit 1 an şi 2 luni. E un copil vesel, sociabil, îl adorăm cu toţii.