Desigur, cum am primit invitaţia la Premiile Gopo m-au şi năpădit amintirile. Gopo! Ce om extraordinar! Iar şi iar mă întreb de ce oare trebuie să plece la Cer un om care, cu puterea sa, poate să schimbe în bine şi în frumos viaţa semenilor săi. Bărbat frumos, fermecător, artist desăvârşit... Omuleţul său a colindat toată lumea şi a lăsat urme peste tot. Omuleţul său ar trebui să sălăşluiască în fiecare dintre noi şi să ne arate ce e cu adevărat frumos, cum să ne ferim de urât şi să credem în forţa spirituală a omului. Este minunat faptul că s-a creat sub patronajul său acest eveniment ce încurajează, prin premiile sale, creatorii de film.
Festivalul din primăvara aceasta s-a desfăşurat sub semnul eleganţei maxime. Răutăcioşii ar putea spune că asemănarea cu Oscarul e prea pretenţioasă, însă eu cred că merită să ne respectăm şi să visăm la nivelul acela, chiar dacă suntem o forţă mai mică din punct de vedere economic, dar cu siguranţă o valoare creatoare deosebită.
S-a intrat în sala de evenimente pe covorul roşu, în ţinute elegante. Bravo, domnişoarelor şi doamnelor! Care mai de care mai frumoase, interesant coafate, rochii frumos colorate, o generaţie ce-şi permite să etaleze cu curaj frumuseţea chipului şi a trupului. O sală mare, amenajată cu gust ne-a întâmpinat, având şi o scenă străjuită de două ecrane mari, ce permiteau urmărirea spectacolului premierilor. Totul era aranjat perfect.
Premiile au fost pentru toate categoriile: sunet, imagine, regie, artişti interpreţi... Au fost foarte multe, mi-ar fi imposibil să vi le enumăr aici pe toate. Mă mulţumesc doar să vă rog să reţineţi numele celei care a luat premiul întâi la rol principal, actriţa Ana Ularu (foto 2), pentru filmul „Periferic”, în regia lui Bogdan George Apetrii.
Un alt premiu anunţat la început aparţine filmului „Naşa”, producător Alma Sârbu, regizori V. Nicolaescu (nu Sergiu) şi Hesus del Cierro. M-a interesat în mod special acest film ce a primit premiul spectatorilor, deoarece sunt şi eu în curs de a lucra cu Alma şi Hesus (foto 1).
L
a finalul lungului şir de tineri premiaţi, care s-au perindat pe podium, au urmat două premii de excelenţă pentru întreaga carieră, oferite unor mari artişti: Tamara Buciuceanu (foto 3) şi Iurie Darie (foto 4).
Am jucat cu amândoi de-a lungul anilor. Doi titani! Ai crede că după o asemenea carieră nimic nu-i mai poate impresiona. Totuşi, emoţia lor a fost scăldată în lacrimi. Tamara, un om de o modestie extraordinară, ne-a copleşit de-a lungul anilor cu creaţiile sale de la comedie la dramă, de la hazul său însoţit de inteligenţă la lacrima suferinţelor omeneşti. Un artist care se naşte la sute de ani!
Iura, cel mai minunat june prim al filmului românesc! Delicat, surprinzător în reacţii, frumos, cu neaşteptate valenţe comice... Iura a marcat cu rolurile create filmele româneşti încă de la naşterea cinematografiei noastre. Premiile sunt meritate cu prisosinţă, iar cei doi mari artişti pot fi exemple pentru tinerii care vor să atace performanţa.