În doar două secole, spaniolii au dăruit lumii patru artişti de geniu. Toţi patru au opere ameţitoare, de o fantezie nebună, admirate de toată suflarea planetei: Gaudi, Picasso, Dali şi Miro. V-am povestit câte ceva despre Sagrada Familia, unde, deocamdată, este cu adevărat terminată doar faţada Naşterii, ce domină frontonul cu legenda pruncului Iisus, Iosif şi Maria, cei patru crai, animalele care încălzesc pruncul cu răsuflarea lor, îngeri care trâmbiţează lumii miracolul naşterii şi multe alte statui ce înfăţişează figuri biblice. Turnul central este încununat de pomul verde al păcii încărcat cu porumbei albi, iar sus de tot, în vârf, un pelican simbolizează puterea sacrificiului de sine, căci pelicanul moare pentru puii săi, aşa cum Iisus s-a sacrificat pentru mântuirea noastră. 
Trebuie multe zile să priveşti şi să recunoşti sensul celor înfăţişate cu o măiestrie fantastică. Dar noi vom mai merge la Barcelona. Din puţinele zile pe care le-am avut de data aceasta, am plecat într-o dimineaţă către Muzeul Dali în orăşelul Figueres (foto 1). Aşa cum vedeţi şi în fotografie, clădirea rotundă, roşie, cu aripi laterale, este ornată sus pe ziduri de mai multe ouă albe uriaşe. Bănuiesc că pentru Dali oul reprezenta simbolul perfecţiunii. Punctele albe pe care le vedeţi pe ziduri sunt imaginea chiflelor pe care bunica artistului i le cocea în copilărie şi le-a iubit întotdeauna... Muzeul, nu foarte mare, cu o curte interioară tapetată cu iederă verde, are în mijloc o maşină superbă, americană, pe care o folosea artistul, iar deasupra ei tronează azi o femeie planturoasă. Scări, cotloane, holuri înguste cu pereţii acoperiţi de schiţe, crochiuri în peniţă, detalii de pictură şi o mulţime de imagini din viaţa lui Dali. O cameră specială este rezervată pentru „Femeia blondă” (foto 2) - aşa o numesc eu - unde este pus la cale un întreg scenariu ca să o descoperi, şi anume: într-o sală mărişoară, cam de 6/6 m, sunt plasate nişte elemente separate - o canapea roşie, un vârf de nas cu nările deschise, iar pe perete două tablouri. Mai apoi, observi pe partea opusă o scară şi aici, în sfârşit, descoperi tabloul. Priveşti printr-o lupă montată într-un decor ce înfăţişează decupajul unui obraz de femeie încadrat de plete blonde. Ai în faţă atunci figura superbă, cu buze cărnoase şi roşii, nasul cârn şi graţios şi cei doi ochi mari melancolici. Iată femeia! Dali te uimeşte. El propune ca fiecare observator să vadă viaţa aşa cum îi convine.
Bijuteriile din raionul de creaţie sunt, de asemenea, ieşite din comun. Oare nu-ţi doreşti o broşă ca aceea din fotografie (foto 3), cu buze de rubin şi cu dinţii din perle? Totul este cutremurător de frumos.