Una dintre televiziunile ce se mai ocupă de divertisment ne-a facilitat prilejul de a ne întâlni patru actori dintr-o generaţie mai veche, dar care încă mai rezistăm pe firmamentul stelelor din România. Ar trebui să le mulţumim celor care au avut acest gând, căci ne-au dat ocazia să avem parte de clipe de o neasemuită bucurie. Să stai faţă în faţă cu oamenii pe care i-ai iubit, i-ai preţuit, le-ai urmărit evoluţia într-o carieră de excepţie e o plăcere. Ion Dichiseanu este ceva mai mare decât noi şi, atunci când împreună cu Rodica Popescu şi Sebastian Papaiani am absolvit Academia de Teatru, era deja vedetă. Băiat frumos şi talentat, cinematografia l-a distribuit des şi n-am să uit niciodată rolul său din filmul „Darclee”, unde juca alături de alt zeu al ecranului de atunci, Cristea Avram. A strălucit în roluri mari în teatru şi a cântat adesea, în admiraţia tinerelor spectatoare. Cu Rodica Popescu am fost chiar colegă de clasă. Puteai să crezi că suntem surori şi poate chiar am greşit că la un moment dat n-am încercat să lansăm un cuplu comic.
Uite că am ajuns şi la Sebastian Papaiani (Bică), care din tânărul rebel şi supertalentat din facultate a ajuns domnul aşezat, cu un farmec irezistibil de povestitor, cu iubire de teatru şi film, dovedite de marile succese de-a lungul celor peste 50 de ani de carieră.
Zilele petrecute pentru realizarea acestei emisiuni de televiziune au fost o încântare. Pot să vă şi spun de fapt despre ce este vorba: „Cireaşa de pe tort”, pe care o urmăriţi, desigur. Este un concurs vesel, între presupuşi bucătari, însoţit de comentariile pline de farmec ale lui Horia Vârlan. Zic o joacă, pentru că gătitul nu este decât un pretext pentru o conversaţie pământeană între parteneri, bucuroşi să stea la o şuetă în faţa unui pahar cu vin şi a unei farfurii cu bunătăţi. Cu atât mai minunat a fost de data aceasta când toţi patru facem parte din aceeaşi generaţie, iar tema emisiunii era bucătăria anilor ’80, când parizerul era delicios, desertul posibil era o felie de griş fiert în apă cu sos de zahăr ars deasupra şi pâinea de lângă ciorba chioară de la cantină se transforma în mici ghiulele pe care le lansam în capul colegilor de la alte mese. Atunci nu ne păsa de nimic, eram tineri, frumoşi şi ne gândeam doar la celebritate. S-a dovedit că aveam dreptate. Azi, Dichi este un domn suplu şi ultraelegant, monstru sacru al teatrului românesc, Rodica e o actriţă de frunte a Teatrului Naţional şi pe deasupra autor dramatic, iar Bică a devenit cel mai sfătos dintre noi, dar la fel de hâtru ca şi Păcală, în care a întruchipat atât de minunat umorul neamului nostru. De mine nu vă vorbesc, căci ne cunoaştem destul de bine; eu vă plictisesc săptămânal şi vă mulţumesc că mă citiţi!