În anii copilăriei mele era război şi tata era undeva departe, deci Crăciunul nu era prea fericit pentru mine. Mama îmi făcea o păpuşă umplută cu tărâţe, cu buze roşii de aţă, aveam, eventual, o crenguţă de brad, iar bunătăţile puţine ne mulţumeau, căci dictonul nostru era: „Tot ce face mama e bun!” În ’44 eram refugiate la Sibiu, într-un sat de saşi. Noi, basarabenii, eram cazaţi prin camere rechiziţionate în casele lor şi, desigur, nu fusesem primiţi cu simpatie. Logic. A venit Crăciunul, şi gazda a tăiat porcul cel gras. Mama a rugat-o să-i dea pe bani câteva kilograme de carne, ca să avem şi noi ce pune pe masă. Răspunsul a fost: „Nu eu te-am pus să pleci de acasă”. Iar mama a gândit: „Să nu dea Domnul să afli de ce-am plecat de-acasă”. N-au trecut trei luni şi au venit ruşii, iar cele două fete, de 17 şi 18 ani, ale proprietăresei noastre, împreună cu toţi tinerii de aceeaşi vârstă din sat au fost ridicaţi şi duşi la muncă, la minele de cărbuni din Dombas. Mama a fost cea care a şters lacrimile de pe obrazul săsoaicei noastre şi au rămas prietene.

După câţiva ani, lucrurile s-au mai îmbunătăţit şi am început să-mi ornez pomul de Crăciun. Apoi am avut şi eu familia mea şi zilele Crăciunului au fost prilej de mare bucurie, cu cel mai mare brad împodobit, până când Puişor a plecat la Cer. De atunci, deşi el n-a lipsit din casa mea, nu mai era prilej de mare bucurie. Între timp, nepoata mea a crescut, şi azi este regizoare de film şi ne dă mari satisfacţii. E frumoasă, deşteaptă şi, iată, de curând căsătorită cu un brad de băiat (foto 1), frumos şi pe deasupra fiul unei bune prietene. El este tenisman şi locuieşte în Germania. Buru, nepoata mea, este asistentă la Academia de Film. Plecată de curând la un curs de film la Hollywood, şi-a făcut timp şi s-a repezit acasă pentru Sărbători. Acelaşi lucru l-a făcut şi proaspătul ei soţ însoţit de Doina şi Vasile, părinţii lui. Şi iată-ne cu toţii, eu cu Doina, fata mea, şi ei patru făcând împreună un Crăciun de poveste (foto 2). Eu i-aş spune un Crăciun internaţional în jurul bradului alături de bucate alese, tradiţionale, astfel că ar trebui să nu ne mai jelim atât, să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru ce avem şi să ne amintim de vremurile grele prin care am trecut.

Am avut un Crăciun fericit, înconjurată de toată familia mea, de prieteni, şi voi începe un an nou cu speranţa că voi avea sănătate, putere de muncă şi că voi fi înconjurată de dragostea voastră şi alor mei. La mulţi ani!