Acum câteva zile a plecat dintre noi copilul-minune Shirley Temple (foto 1), cea mai mare vedetă a filmului american. A uimit tot mapamondul cu inteligenţa sa strălucitoare, cu drăgălăşenia sa fenomenală, cu talentul său absolut uimitor. Socotit cu adevărat copil-minune, Shirley a cucerit inimile spectatorilor din întreaga lume cântând şi dansând. Tineri şi bătrâni au râs şi-au plâns cu ea zeci de ani. Fetiţa care a început să danseze şi să cânte de la 4 ani a crescut şi a primit aplauzele tuturor ani şi ani. Dar iată că, odată devenită adolescentă, deşi la fel de frumoasă, succesul său a scăzut. Cu toate eforturile producătorilor de a-i crea o nouă imagine, spectatorii au refuzat să şteargă din amintire fetiţa jucăuşă.

Ceea ce făcea acum probabil că nu mai era uimitor, nu mai părea fenomenal şi le era dor de ingenuitatea sa. S-a căsătorit la 17 ani şi, încet, încet, a dispărut. A intrat în viaţa socială cu alte preocupări, a făcut politică, dar filmul n-a mai acceptat-o. E interesantă această evoluţie a actorilor-copii. Am avut şi noi asemenea fenomene de-a lungul anilor. Primii copii actori au apărut la radio, nu era încă televiziune. Mulţi dintre actorii de astăzi, ca Eugen Cristea, Veronica Strugaru, au susţinut emisiunile de copii din radio. Ei au jucat în aceste emisiuni şi când s-au maturizat. Prin anii ’58, când a apărut televiziunea, realitatea a cerut să folosim copiii la vârsta lor. Apăruse un băiat căruia îi spuneam „micul Zaharescu”, toată lumea era uimită de firescul cu care apărea pe ecran. Cum a trecut de 10 ani, s-a întâmplat un lucru ciudat: ingenuitatea i-a dispărut şi el s-a pierdut în masa oamenilor obişnuiţi. Vă amitiţi cu toţii de minunata Veronica din filmul doamnei Bostan.

Cine ştie de câte ori n-am întâlnit-o la colţ de stradă fără să-i recunoaştem zâmbetul cuceritor. Astăzi, concursurile de televiziune, excepţional organizate, uimesc ţara cu apariţiile unor copii/fenomen. Toată lumea exclamă: Doamne, ce copii talentaţi avem! Aşa este. Se descoperă copii foarte înzestraţi, cu voci excepţionale. Ne bucurăm. Dar, dacă din momentul în care ei fac demonstraţia calităţilor lor nimeni nu se ocupă concret de ei, chiar dacă sunt fantastici, îi urmăreşte soarta crudă de a dispărea în necunoscut. De la înzestrarea naturală până la dezvoltarea calităţilor lor e o cale lungă, care cere muncă, perseverenţă, educaţie. Urmăresc cu plăcere evoluţia micilor artişti, mă gândesc ce drum greu îi aşteaptă. Selecţia vieţii este aspră şi drumul e greu de la bobocul răsărit la floarea ce va străluci în grădină sub soare. Mulţi chemaţi, puţini aleşi. Vă fac cunoştinţă cu doi dintre cei mai de succes concurenţi de la Next Star: Omar Arnaout (foto 2) şi Vanesa Marzavan (foto 3). Dea Domnul să-i regăsiţi cândva pe un afiş de succes.