Ştiaţi că România se află la coada clasamentului în Uniunea Europeană privind numărul de cărţi citite pe cap de locuitor? Germania şi Franţa deţin locurile din frunte. Prin urmare, jumătate dintre cetăţenii noştri au dificultăţi de înţelegere a ceea ce citesc, care este de fapt un altfel de analfabetism. Suntem cu toţii responsabili de ceea ce se va întâmpla cu generaţiile viitoare dacă astăzi copiii încetează să mai citească. În 2012, Editura „Curtea Veche” a lansat „Cărţile copilăriei”, repovestiri după clasicii literaturii pentru copii cu vârste între 8 şi 14 ani. Pornind de la aceasta, Asociaţia Curtea Veche a pus bazele unui program alternativ de lectură adaptat nivelului de înţelegere al copiilor de această vârstă, de asemenea o promovare a lecturii şi a accesului la carte pentru toţi copiii din România. Se fac acţiuni în care se donează volume din colecţia „Cărţile copilăriei” copiilor care nu-şi permit accesul la carte. Îmi pare bine că există în sfârşit un program naţional de lectură în România. Educaţia şi cititul stau la baza unei societăţi prospere şi cred că-i foarte util ca tinerii să aibă acces la volume adaptate vârstei şi capacităţii de înţelegere a textelor. Ca urmare a acestui proiect, 30.000 de cărţi au fost donate în judeţele Călăraşi, Iaşi, Mureş, Hunedoara şi 30.000 de copii din mediul rural, urban şi centre de plasament beneficiază de programul de lectură. S-au deschis cluburi de lectură, şi 59 de comunităţi locale au beneficiat de proiect.
Au trecut doi ani şi iată-mă din nou în Ţara Sfântă. Câţi nu-şi doresc să păşească pe pământul acesta, să cunoască, să se închine şi să se întâlnească astfel cu mii şi mii de români care nu au uitat locurile unde s-au născut şi au copilărit. Acesta este avantajul profesiei noastre, care ne poartă prin lume şi ne ajută să cunoaştem locuri şi fapte. Israelul este o ţară frumoasă, dar şi sfâşiată de lupte permanente, sfărâmată de bombardamente însângerate de pumnalele teroriştilor demenţi.
În orăşelul pe care toţi îl cunoaşteţi pentru că îl întâlniţi în drum spre mare, de zece ani rezistă un festival de muzică uşoară închinat celui care a fost cea mai mare vedetă, cel mai iubit cântăreţ al ultimilor 50 de ani. Să nu vi se pară exagerată afirmaţia mea, pentru că vorbesc despre un artist care a întrunit aprecierea tuturor generaţiilor, de la cei mici până la cei cu părul albit de ani. Dan Spătaru, căci despre el este vorba, a adus bucurie în inimile tuturor românilor. Am jucat împreună nenumărate spectacole, şi atunci când el era pe afiş sălile erau păzite cu poliţia călare. Cu tot acest uriaş succes, el a fost mereu un om modest, tăcut, sensibil, ca în ziua în care a plecat spre notorietate din oraşul natal. Medgidia i-a rămas recunoscătoare. De zece ani funcţionează aici festivalul ce-i poartă numele, sub patronatul Primăriei conduse azi de domnul Marian Iordache. Toate felicitările şi pentru domnia sa, şi pentru tânărul Daniel Gheorghe, directorul festivalului - inima acestui eveniment. Aici, la început de octombrie, chiar în ziua în care s-a născut Dănuţ, se întrunesc zeci de tineri care vor să păşească pe drumul succesului. Selecţia se bucură de prezenţa unui juriu format din specialişti al genului ca Stela Enache şi cunoscutul compozitor Jolt Kerestely. Concurenţii au la dispoziţie toate îndemnările unui festival naţional. Anul acesta, orchestra compozitorului Ionel Tudor a asigurat calitatea acompaniamentului. Concurenţii, tineri, frumoşi, eleganţi, bine pregătiţi, au impresionat publicul. Spectacolul a fost completat cu prezenţa unor profesionişti ca Silvia Chifiriuc, Delia, Nico, Ana Lesko, Connect-R şi subsemnata. Oraşul şi-a onorat datoria pentru copilul său minunat care a fost Dan Spătaru cu o statuie ce, la ziua concursului, a fost acoperită cu coroane de flori. Tot respectul pentru Primăria oraşului, cu primarul său, pentru domnul Daniel Gheorghe şi echipa care au asigurat buna desfăşurare a evenimentului. Ar trebui să fie un exemplu pentru toţi cei care asistă nesimţitori la distrugerea atâtor puncte culturale din România.
Când vine toamna parcă se aşterne şi peste mintea noastră pace şi înţelegere. După agitaţia concediului, după febra vacanţelor în diverse locuri ale lumii şi bineînţeles ale ţării. Începi să cataloghezi cele văzute şi cele trăite, şi parcă abia acum simţi bucuria lor, în linişte, fără grabă le aşezi în minte şi în suflet cu dragoste.
Am primit acum două săptămâni un telefon neaşteptat. Realizatorul de radio Gabi Paraschivescu m-a invitat într-o localitate de dincolo de Valea Călugărească, la un spectacol special. Satul se cheamă Tătaru, şi primar aici este o femeie. Tânără, subţirică, frumoasă şi foarte inimoasă. Evenimentul-spectacol Sărbătoarea „Fiii satului”. Mi se pare o ocazie minunată să-ţi aminteşti de cei care s-au născut în satul tău şi să vezi unde au ajuns la maturitate. Referitor la trecutul istoric al comunei Tătaru, avem documente scrise, care atestă existenţa localităţii din anul 1462. Pe cale orală s-a transmis că în această zonă au fost tătari şi că la Călugăreni (sat alăturat) au fost întemeiate aşezări de ostaşi ai voievodului Mihai Viteazul. Când tătarii au traversat localitatea, unul a fost impresionat de frumuseţea unei fete, pe care a alergat-o până a prins-o şi au rămas împreună, stabilindu-se în zona satului, care astăzi poartă numele de Tătaru. Primăriţa despre care vă vorbeam, doamna Mareş Iuliana Dorina, păstoreşte acest sat cu înţelepciune. Au fost amenajate un teren de sport, un loc de joacă pentru copii, s-au înfiinţat serviciul de salubrizare, un centru social „Sfântul Stelian” în parteneriat cu biserica şi cu şcoala, având ca scop susţinerea mamelor cu copii singure, provenite din familii dezorganizate. Tot aici a avut loc în aceste zile „Festivalul Strugurelui”, ediţia a II-a. Trebuie să adaug că, la Tătaru, există o tradiţie de conservare şi de valorificare a strugurilor de masă atestată documentar de aproape un centenar. Spectacolul a avut loc în aer liber, unde s-a amenajat o scenă mare pe terenul de sport, s-au pus bănci şi, deşi sătucul este mic, a fost foarte multă lume. S-a vorbit despre realizările satului, ale celor care au plecat de aici şi au ajuns oameni de ispravă. Mai multe grupuri de copii au dansat până li s-au îmbujorat obrajii. Muzica populară a fost reprezentată de un număr mare de cântăreţi şi s-a încheiat cu prezenţa doamnei Ştefania Rareş, atât de cunoscută şi de apreciată. Foarte multă lume a fost îmbrăcată în costum naţional, cu ii superbe. Iubesc aceste manifestări, care dovedesc înţelegere între oameni, pentru că numai aşa se pot închega comunităţi puternice.
Ce înseamnă de fapt? Că după o vacanţă de două luni aproximativ ne întoarcem la locul nostru de muncă. Încep repetiţii pentru spectacole noi şi pentru cele care se vor relua foarte curând. Asta include refacere de costume, actualizări în text, distribuţii noi, programări de noi turnee. În cursul stagiunii trecute am avut mai multe spectacole în repertoriu dintre cele lansate în anii 2012-2014. Vă recomand cu plăcere să treceţi pragul Teatrului „Constantin Tănase” într-o sală modernă şi primitoare. Avem o linie de balet formată din tineri frumoşi, absolvenţi ai şcolii de balet, cântăreţi talentaţi care vor să vă cucerească, actori tineri, alături de vedetele pe care le iubiţi deja. Spectacolul „Aplauze, Aplauze” a fost realizat acum doi ani, cu ocazia împlinirii a 36 de ani de la formarea cuplului Stela-Arşinel (foto 1). El rezistă şi astăzi şi se bucură de aplauzele Dumneavoastră. „Piei Drace” întruneşte întreaga trupă a teatrului, din care-i amintesc pe Ana-Maria Donosa, Vali Fătu, Liliana Mocanu şi cuplul Stela-Arşinel mereu plin de umor. În primăvara trecută s-a lansat comedia muzicală „Te aştept diseară”, scrisă de unul dintre cei mai mari dramaturgi dinainte de război, Tudor Muşatescu. Având o distribuţie excelentă, în frunte cu Vasile Muraru, Vali Fătu, Ana-Maria Donosa (foto 2), Paula Rădulescu, Cristi Simion şi Nae Alexandru (foto 3). În vara aceasta spectacolul „Aer bun de Herăstrău” a adus mii de spectatori la Grădina de Vară din Parcul Herăstrău, cu balete, cântăreţi comici, o paradă mare de muzică şi comedie susţinută în aer liber, spre bucuria celor care în serile de vară preferă să stea la Grădină. Ei bine, vom relua şi acest spectacol la sediu pentru cei care nu au reuşit să se deplaseze acolo. Vă invit la teatrul nostru şi vă asigur că n-o să regretaţi. Veţi face o baie de frumuseţe, de muzică şi dans în decoruri strălucitoare.
Am petrecut două luni pe malul mării fără să am nicio grijă. Călduri mari, vântul mai moale sau mai puternic şi marea, această forţă uriaşă care m-a privit uneori cu drag, alteori furioasă, dar mereu fenomenal de frumoasă. A fost pentru mine extraordinară. Dar uite că e vremea să mă întorc la treabă şi privesc în jur cu tristeţe, căci până la urmă nu voi mai avea timp să mă întorc. Trandafirii sunt încă frumoşi, Trompetele Neamţului sunt pline de flori, doar bucsăii au fost devoraţi de omizi, cu tot efortul nostru de a-i salva, dar plaja este pustie (foto 1). Via care ne-a asigurat umbră pe terasă toată vara e încă puternică, deoarece va coace abia în octombrie. Nici nu ştiu ce gust are vinul din strugurii ei, pentru că n-am timp s-o culeg şi, de obicei, doar credinciosul nostru Fidot îl foloseşte cu măsură. O să-mi fie foarte dor de zilele petrecute alături de prietenele mele Micky (foto 2) şi Eti (foto 3), de serile noastre de şuetă relaxată, pline de poveşti, de amintiri, glume, visuri, proiecte. Pe Micky o cunosc de 45 de ani, mi-a fost colegă la Teatrul de Comedie, ne-am apropiat mult, iar într-o zi ea s-a căsătorit în Suedia. Şi-a construit un Teatru în Suedia, dar legătura dintre noi n-a dispărut, şi când şi-a pierdut soţul s-a întors acasă şi am constatat că am rămas la fel de apropiate. Eti şi-a petrecut 34 de ani din viaţă în Germania, ca programatoare de software. Când a ieşit la pensie, s-a întors acasă fără regret. Se pare că legătura cu locul în care te-ai născut nu dispare niciodată. Uite cum ne-am întâlnit toate trei şi ne simţim minunat împreună. A venit iată toamna şi mă cheamă datoria spre teatrul meu, spre spectacolele ce trebuie să le reiau la Teatrul „Constantin Tănase” la care vă invit. Gândul mă duce la cele viitoare, pentru că anul acesta mă aşteaptă datorii serioase, care cer efort şi putere de concentrare. Voi împlini 80 de ani şi va trebui să dovedesc că sunt capabilă încă să apar în faţa Dumneavoastră, sper încă multă vreme.
