de Monica Beleneş
Nu doare și nu deranjează luni sau chiar ani buni, dar când lovește poate fi fatal, nu atât fizic, cât psihic. Virusul HIV, cauza bolii SIDA, poate fi asimptomatic și confundat cu alte afecțiuni, deoarece febra, durerile de cap, oboseala, durerile musculare, iritațiile pe piele, stările de vomă, amețelile sau scăderea în greutate se întâlnesc în mai multe cazuri. De aceea testarea sangvină este absolut necesară o dată pe an. Asta susține și Cristina Fierbinţeanu (foto), psiholog la centrul ARAS (Asociația Română Anti-SIDA), care se confruntă frecvent cu mii de cazuri de persoane seropozitive.
„Virusul se transmite doar prin trei modalități”
- Deși este o boală cronică destul de răspândită, mai există persoane care nu știu cu exactitate cum se transmite. Care ar fi căile de infectare?
- Virusul HIV se transmite doar prin trei modalități: sânge (manipularea obiectelor tăioase cu condiția să existe o poartă de acces de la sângele infectat către cel neinfectat), pe cale sexuală și de la mamă la copil. Știu că sunt multe idei preconcepute, dar infectarea nu se face prin aer, prin atingere, sărut sau îmbrățișări, prin apă, prin alimente, prin înțepături de insecte, prin intermediul animalelor de companie, prin folosirea în comun a veselei, tacâmurilor, jucăriilor, rechizitelor sau a prosoapelor. Condiția de bază e să fie folosite în condiții firești de igienă. S-a demonstrat că prin țânțari nu se transmite, deoarece cantitatea de sânge nu este suficientă pentru transmitere.
- Ce simptome trebuie să constituie un semn de alarmă pentru a solicita analizele anti-HIV?
- De cele mai multe ori, persoanele infectate nici nu știu că suferă de această boală multă vreme. Dar febra, durerile de cap, stările continue de oboseală fără un motiv anume, glandele limfatice inflamate și iritațiile la nivelul pielii, durerile în gât, ulcerul bucal sau genital, transpirațiile în timpul nopții și diareea sunt simptome care ar trebui să dea de gândit oricui.
„Tratamentul este o decizie strict personală”
- Până la ce vârstă se estimează că poate trăi un individ ce a contactat virusul HIV?
- Speranța de viață a unei persoane cu HIV este doar cu un an mai mică decât a unei persoane sănătoase. Mai degrabă te calcă mașina sau îți cade o cărămidă în cap în loc să mori de HIV. Dar pentru asta trebuie să te testezi anual, mai ales dacă știi că ai fost la risc: ai făcut sex neprotejat, dacă te-ai înțepat într-o seringă cu proveniența necunoscută etc.
- Dar se poate acest lucru fără tratament special?
- Tratamentul este recomandat, dar este o decizie strict personală. Nu este obligatoriu. Unii nu iau și sunt bine, dar depinde de la individ la individ. Există tipuri de HIV cu progresie lentă. În funcție de cât de agresivă este boala, imunitatea scade și de obicei mor din alte cauze decât din HIV.
- Ca multe alte medicamente, ce efecte adverse au cele pentru HIV?
- Majoritatea medicamentelor sunt acceptate de organism după vreo trei săptămâni. La început pot fi stări de vomă, indispoziție abdominală sau coșmaruri. Dar 80% dintre efecte dispar după cele trei săptămâni sau, în caz contrar, medicația poate fi schimbată. În orice caz, în patru luni, cu tratamentele actuale se obține viremia nedetectabilă.
„Persoanele seropozitive se tem că vor rămâne singure”
- Care sunt temerile persoanelor seropozitive?
- Cei cu HIV se tem că nu vor fi acceptaţi, că-i vor răni pe cei dragi, că nu-şi pot întemeia o familie, că nu pot face copii. Majoritatea se izolează, se închid în ei. Cei care vin la consiliere reuşesc să înţeleagă că nu au o boală terminală şi reuşesc să ducă o viaţă normală.
- Sunt fondate aceste temeri? Chiar nu îşi mai pot întemeia o familie?
- În timpul contactului sexual, dacă ea este infectată şi el nu este, iar el stă deasupra şi nu are nicio rană la nivelul penisului şi ea are viremia scăzută, nu se infectează. Sunt 0,01 şanse de transmitere. Dacă ea stă deasupra şi el dedesubt creşte riscul. La acest nivel de prevenire s-a ajuns la contactul sexual. În plus, mai există şi posibilitatea de spălare a spermei pentru că până la urmă lichidul seminal transmite virusul. De asemenea, există şi modalităţi de prevenire pentru transmiterea virusului de la mamă la copil. Dar pentru asta trebuie respectate nişte condiţii, pe care le poate explica mai bine colegul meu, doctorul Adrian Abagiu.
Doctor Adrian Abagiu, specialist în boli infecţioase la Spitalul Matei Balş şi la ARAS: „Rata transmiterii verticale de la mamă la copil este undeva între 25% şi 33%“
- Să vorbim mai în detaliu despre prevenirea mamă-copil. Cum poate naşte o mamă seropozitivă un copil sănătos?
- Rata transmiterii verticale de la mamă la copil este undeva între 25% şi 33%. Din patru, unul poate fi bolnav şi trei sănătoşi. Conform legii, gravidele trebuie testate în primul şi în ultimul trimestru de sarcină. Astfel, dacă se constată că testul este pozitiv şi gravida face tratament cu o lună înainte de naştere riscul îmbolnăvirii la copil scade la 1%. Dacă face tratament trei luni, copii sunt 100% sănătoşi. România a stat foarte bine la acest capitol, din 1996, de când s-a introdus tratamentul cu AZD (antivirale). Treptat, în 2007-2008, s-a ajuns ca la 2% din naşteri să fie cu copii seropozitivi. Din 2009, odată cu legalizarea drogurilor (aşa-zisele etnobotanice: canabinoide, catinone, halucinogene, spiceuri) chiar dacă le depistam pe mame ca fiind seropozitive, din cauza efectului sărurilor de baie (este un drog gen Ecstasy sau metamfetamina) sau altor etnobotanice, nu îşi luau tratamentul. Explicaţia de ce aceste femei concep copii este că majoritatea sunt pe heroină sau pe metadonă şi nu au ciclu, dar fac amenoree secundară şi în concluzie au ovulaţie. Îşi dau seama că sunt însărcinate când le mişcă copilul în burtă şi nu le mai face nimeni întrerupere de sarcină.