de Dana Purgaru
Mulți posesori de câini au auzit despre displazia de șold, însă puțini știu că afecțiunea poate fi moștenită genetic și că unele rase manifestă o predispoziție la aceasta. Dr. Daniel Lescai, doctor în medicină veterinară și șef de clinică la Spitalul Veterinar „Salvavet-Ilioara”, vă spune ce trebuie să faceți pentru a depista această problemă la animalul dumneavoastră.
Se moștenește genetic
În cazul în care ați achiziționat recent un pui de cățel de rasă este bine să-i faceți, pe lângă vaccinuri și deparazitări, investigații pentru depistarea anumitor probleme de sănătate. Una dintre acestea vizează displazia de șold, o afecțiune la care poate fi predispus genetic și care îi poate afecta dezvoltarea membrelor și mersul. „Diplazia de şold este o afecţiune ortopedică frecventă, care poate apărea la câinii din mai multe rase, din motive genetice. Sunt predispuse exemplarele din rasele Labrador, Golden Retriever, Ciobănesc German, Doberman, Caucazian, Bulldog, Rottweiler, Dog German, dar şi alţi câini”, ne-a spus medicul veterinar.
Poate afecta iremediabil dezvoltarea membrelor și mersul
Displazia de șold este foarte gravă, deoarece nu trece, afectează animalul iremediabil și se poate transmite urmașilor săi. „Această afecțiune este, practic, un angrenaj imperfect, în care «proiectul» inițial este greșit, rezultând și o funcționare deficitară. Poate fi de gradele I, II, III sau IV, gradul I fiind cel mai puţin grav, iar gradul IV fiind cel mai grav. De orice grad ar fi, displazia nu va dispărea în decursul vieții odată ce a fost descoperită. Ca urmare, articulaţia devine dureroasă, mai puţin mobilă, predispusă la luxaţii. În acest caz, câinele poate avea dureri la deplasare, suportă mai greu efortul, poate rămâne cu defecte de mers şi va avea o slăbiciune la nivelul trenului posterior”, a avertizat specialistul.
Necesită intervenție chirurgicală
Această problemă, deseori neglijată de stăpâni, se poate depista cel mai bine când puii au în jur de 5-6 luni. Este și vârsta la care tratamentul aplicat de medicul veterinar poate da cele mai bune rezultate. „În multe dintre cazuri este necesară intervenţia chirurgicală, tehnica chirurgicală variind în funcţie de talia animalului, de vârstă şi de gradul de afectare. În afară de tehnicile chirurgicale, managementul greutăţii, al efortului şi cel nutriţional sunt elemente-cheie pentru o evoluție bună. Câinele va fi reţinut de la eforturi moderat-grele, greutatea trebuie menţinută la un nivel care să nu ducă la o creştere a presiunii la nivel articular. Din punct de vedere nutriţional, prezenţa în alimentaţie a vitaminei C, a suplimentelor de condroitin-sulfat, creatină şi acizi graşi esenţiali aduce în oarece măsură o îmbunătăţire a evoluţiei. Pe de altă parte, medicaţia unei astfel de afecţiuni este bazată în principal pe grupe medicamentoase de genul antiinflamatoarelor nesteroidiene şi analgezicelor”, ne-a mai spus medicul veterinar.