de Laura Zmaranda
Graniţele lumii materiale s-au întrepătruns dintotdeauna cu cele ale lumii fantastice. În această dimensiune fantasmagorică, oamenii şi animalele deopotrivă au puteri fabuloase, iar înfăţişarea lor se contopeşte până într-acolo încât mitologia nu mai face diferenţa între cele două făpturi. Tărâmurile de cleştar ale Arcticii sunt învăluite într-o astfel de aură. Legendele vorbesc despre sufletele unor şamani care rătăcesc sub înfăţişarea unui ren. Un alt simbol mitologic atribuit renului este acela de spirit călăuzitor al celor care au părăsit viaţa pământeană spre a păşi spre lumile cereşti. Mai puţin încărcată de spiritualitate, dar la fel de fantastică este imaginea renilor înhămaţi la trăsura unui alt personaj de basm, Moş Crăciun. Prins între cele două lumi, renul îşi păstrează puterile legendare, chiar dacă acestea sunt interpretate în funcţie de specificul fiecărei societăţi în parte.
Preţul unui exemplar variază între 1.000 şi 2.000 de euro
Imaginea celor nouă reni care poartă spre văzduh trăsura încărcată cu daruri a devenit atât de îndrăgită, încât fără ea peisajul Sărbătorilor de Iarnă ar fi incomplet. Gabriel Mohaci, proprietarul unei minigrădini zoologice în Cicir, Arad, unde trăiesc şi patru reni, rescrie în fiecare an această poveste dragă. Înainte însă de a ne lăsa prinşi în mrejele magiei Sărbătorilor, să călătorim spre regiunile îngheţate în care omătul se tânguie sub apăsarea puternică a turmelor sălbatice de reni. În habitatul natural, el este regele necontestat de care depind ecosistemele naturale, dar mai ales oamenii. Pentru aceştia din urmă, turmele de reni reprezintă o bogăţie indispensabilă într-un climat atât de vitregit. Fiind printre primele animale domesticite, renii s-au dovedit o resursă extrem de valoroasă, prin faptul că pot fi folosiţi pentru tracţiune, pentru blana, pentru carnea, dar şi pentru laptele lor. Însă, în ferma din Cicir, renii sunt folosiţi doar ca exponate, motiv pentru care acest hobby, destul de costisitor, va fi rentabil abia în câţiva ani. Ambiţia domnului Mohaci de a se număra printre puţinii crescători de reni din ţara noastră, vreo cinci la număr, s-a împlinit anul trecut. Atunci a plecat spre Laponia pentru a cumpăra două perechi de reni, cu vârste de 1 an şi jumătate şi 2 ani şi jumătate. Dorinţa sa a adus cu sine o serie de provocări, mai ales financiare, numai cheltuielile de transport fiind evaluate la 3.000 de euro. În plus, preţul unui singur ren porneşte de la 1.000 de euro şi poate ajunge până la 2.000 de euro.
„M-am gândit să cresc şi specii exotice, rar întâlnite în curţile oamenilor”
Înainte de a vorbi despre renii din Cicir se impune să spunem câteva cuvinte şi despre proprietarul lor. Gabriel Mohaci a îndrăgit de când se ştie necuvântătoarele. „Copilăria mea a fost un prilej de descoperiri faunistice, care au culminat cu realizarea unei colecţii de vietăţi din rasele autohtone foarte dragi mie. A fost un hobby pe care l-am dezvoltat pas cu pas şi care a reprezentat temelia pentru actuala minigrădină zoologică pe care am creat-o”, spune Mohaci. Astăzi, în ţarcurile de la Cicir trăiesc 20 de animale de diferite specii şi 50 de păsări de ornament. „Să fii în preajma necuvântătoarelor, să le îngrijeşti, mai ales atunci când vorbim despre animale exotice, presupune multă pasiune şi dăruire. Dacă la început am preferat să cresc animale autohtone, după ce am prins puţină experienţă în domeniu m-am gândit să cresc şi specii exotice, rar întâlnite în curţile oamenilor.” Aflat într-o călătorie în Scandinavia în toamna anului trecut, Gabriel Mohaci a avut privilegiul de a admira turmele sălbatice de reni care pribegeau în păduri. A fost o întâlnire pe care o descrie ca fiind spectaculoasă şi definitorie în hotărârea de a avea propriii reni. Aceştia au un rol important în preajma Sărbătorilor de Iarnă, atunci când puterile lor fantastice devin parcă mai reale, mai ales pentru copiii care îi admiră.
Au nevoie de o hrană specială, adusă din Suedia
Strămutaţi din habitatul lor natural, renii au nevoie de multă atenţie, mai ales în ceea ce priveşte alimentaţia şi contactul cu alte animale, de la care se pot infesta cu diferiţi paraziţi, unii dintre ei chiar fatali. Deloc ieftină, întreţinerea renilor a devenit însă o prioritate pentru domnul Mohaci. „Pentru că renii au nevoie zilnic de atenţie permanentă, petrec mult timp în ţarcurile lor pentru a verifica dacă au tot ce le trebuie. Printre primele semne care arată starea lor de sănătate este apetitul. Este foarte important ca mâncarea să fie curată, de aceea am grijă să fie hrăniţi doar cu hrană specială pe bază de granule, adusă tocmai din Suedia, singurul loc unde se produce”, mărturisește, cu zâmbetul pe buze, proprietarul. Graţie timpului petrecut cu ei, renii săi au devenit mai mult nişte animale de companie, însă legătura aceasta nu este ceva neobişnuit. În ţările cu tradiţie în creşterea renilor, aceste animale semidomestice sunt ţinute în ferme foarte extinse. De altfel, vorbind prin prisma propriei experienţe cu renii, interlocutorul nostru ne-a confirmat că, după un timp petrecut în preajma omului, renii devin foarte docili.
În aşteptarea primului pui cu „cetăţenie“ română
Anul viitor, în minigrădina zoologică de la Cicir vor exista motive serioase de bucurie. La mijlocul verii este aşteptat să vină pe lume primul pui de ren cu „cetăţenie” română. În sălbăticie, perioada de împerechere a renilor este în luna octombrie, iar ritualul acesta amoros a fost păstrat şi de renii din Arad. Supravegheată îndeaproape de medicul veterinar care are în grijă animalele domnului Gabriel Mohaci, femela va da naştere cel mai probabil unui singur pui. Foarte rar se întâmplă ca femelele ren să fete doi pui.