de Dana Purgaru
Biroul pentru Studenți cu Dizabilități (BSD) al Universității Babeș-Bolyai (UBB) a demarat un program unic în România, de antrenamente de para-agilitate, care reprezintă un sport ce presupune conducerea câinilor printre obstacole de persoane cu dizabilități. BSD este, la rândul său, o structură unică în țară până la acest moment, fiind primul birou care funcționează în cadrul unei universități și care are ca scop susținerea persoanelor cu dizabilități în viața studențească și academică, potrivit Agerpres.
Patrupedele nu percep în mod diferit oamenii cu dizabilităţi
Coordonatorii BSD doresc să extindă cât mai mult activitatea programului către comunitate, iar unul dintre cele recent demarate are ca scop creșterea interacțiunii dintre om și animale. „Se ştie de multă vreme şi a fost demonstrat şi prin studii că interacţiunea omului cu animalele creşte performanţa în orice domeniu. Pe de altă parte, pentru că animalul percepe mai bine mesajul de la noi atunci când suntem relaxaţi, interacţiunea aceasta are şi rolul de a ne ajuta să ne eliberăm de stres. În ceea ce priveşte persoanele cu dizabilităţi, pentru ele este foarte important faptul că un animal, un câine, de exemplu, nu îi percepe ca având un handicap. Animalele ne acceptă pe toţi necondiţionat, indiferent dacă avem un handicap sau nu, iar acest lucru este foarte important”, a explicat psihologul Alina Rusu, care se ocupă de coordonarea BSD, citată de Monitorul de Cluj.
Un demers inedit
Programul de para-agilitate a fost instituit în ideea de a crea un proiect care să prilejuiască persoanelor cu dizabilităţi întâlniri regulate, dar şi supravegheate, în care pot interacţiona cu animalele. Faptul că aceste întâlniri presupun şi acţiuni sportive - para-agilitatea cere o coordonare atât a persoanei cu dizabilităţi, precum şi a câinelui, care trebuie condus peste obstacole - face ca lucrurile să fie mai interesante, dar şi mai distractive.
„De fapt, este vorba despre îmbunătăţirea calităţii vieţii. Aceste acţiuni ajută persoanele cu dizabilităţi să îşi crească stima de sine, îşi deschid capacitatea de comunicare şi se şi relaxează în acelaşi timp”, a mai spus Alina Rusu.
Unul dintre motivele pentru care BDS a iniţiat acest program de para-agilitate este şi acela că, în general, persoanele cu dizabilităţi nu îşi permit să crească un animal, chiar dacă relaţionarea cu el le face bine.
Iulia Lazăr, care se ocupă de dresajul câinilor, inclusiv al unora special antrenaţi pentru a însoţi persoane nevăzătoare, susţine că în România nu există programe de para-agilitate organizate. „Persoanele cu dizabilităţi au greutăţi în a se întreţine pe ele, şi atunci le este destul de dificil să crească un animal. Un câine, după cum bine ştim, are anumite nevoi, trebuie scos afară, plimbat, şi atunci desigur că este de aşteptat ca aceste persoane să nu poată întreţine un animal. Dar interacţiunea le face foarte bine. Terapie asistată de animale se face şi la noi în România, dar para-agilitate într-o formă structurată nu se face, şi de aceea am venit cu această idee. Eu sper ca, la un moment dat, să ajungem ca unele persoane cu dizabilităţi să participe şi la concursuri, dar fireşte că acum este doar începutul”, a afirmat Iulia Lazăr. Activităţile de para-agilitate fac parte dintr-un program mai mare al BSD, numit „Be active together” („Să fim activi împreună”).