de Gabriela Niculescu
Florin Busuioc, prezentatorul rubricii meteorologice din cadrul Știrilor Pro TV, este un actor iubitor nu doar de artă, ci și de animale. Are acasă o pisică, pe nume Tita, pe care o îngrijește cu simț de răspundere și despre care vorbește cu mult drag.
„Orice zburătoare dispare rapid”
- Ce-mi puteți spune despre animalul dumneavoastră de companie?
- Pisica mea se numește Tita și face numai ce vrea ea. Cred că este una dintre cele mai frumoase exemplare pe care le-am văzut în viața mea. Nu este de rasă, dar ca expresie, ca atitudine este superbă, este o doamnă. O mai zgârie pe Catinca, fiica mea cea mică, din când în când, pentru că simte că-i e cam frică de ea și-i mai trage câte o gheruță, dar nu este o felină rea. Pot să vă mai spun că nu avem nicio insectă în casă, orice zburătoare dispare rapid.
- Cum a ajuns în familia dumneavoastră?
- Cineva nu mai putea s-o țină, când ea avea aproximativ o lună, și ne-a spus: „O luați voi sau o înec?” Și-am zis: „Dă-o încoace!”, și așa a rămas la noi. Persoana respectivă avea vreo șapte, a ținut trei, iar pe celelalte le-a dat.
„A avut un tabiet care ne-a costat destul de mult”
- Ce tabieturi are?
- Se așază pe orice este nou în casă: geantă, haină; pe orice pune stăpânire. Și a mai avut un tabiet care ne-a costat destul de mult, ne-a distrus o canapea de piele, pe care a făcut-o zob, pentru că-și ascuțea mereu gheruțele pe ea. Acum i s-a pus pata pe canatul ușii, în curând s-ar putea să vedem afară printr-o gaură. I-am luat obiecte specifice ascuțitului unghiilor, dar nu sunt interesante pentru ea. Nici nu le bagă în seamă.
- Doarme într-un anume loc sau are toată casa la dispoziție?
- Doarme oriunde, dar, în general, se culcă la picioarele fetelor. Și niciodată nu se mișcă până nu se trezesc ele. Am mai întâlnit situații în care pisica trage de stăpân să-i dea de mâncare, s-o scoată din casă, dar la noi n-a fost niciodată această problemă.
- Cine o îngrijește?
- Eu îi fac curat și-i pun apă și mâncare în vase. Ne mai și jucăm cu ea, dar nu e prea jucăușă.
„Ne aduce ofrande“
- Iese din casă?
- Stăm la etajul al doilea și stă în casă, dar, din când în când, mai iese pe acoperișul terasei de sub balconul nostru și stă câte trei-patru ore. Uneori mai vine cu câte o vrabie prinsă în copac. A mai prins și câte un liliac. Ce să-i fac? Nu le mănâncă niciodată, întotdeauna ni le aduce cadou. Este ofranda ei către noi, parcă ne și spune: „Ăsta este cadoul meu pentru voi, pentru că-mi dați mâncare și aveți grijă de mine!” Zici că-s proaste? Doamne ferește!
- Sunt mult mai inteligente decât le bănuim noi.
- Sunt foarte inteligente. Noi ne tot zbatem să înțelegem una-alta, încercăm să pricepem cum stau treburile cu Universul, cu oceanele, cu animalele, dar noi nu ne înțelegem pe noi, în primul rând. Cred că, atunci când vom ajunge să ne înțelegem pe noi, vom înțelege și Universul.