de Dana Purgaru
Jumătate dintre speciile sălbatice au fost pierdute în ultimii 40 de ani. Aceasta este concluzia Societății Zoologice din Londra, într-un raport îngrijorător. Potrivit specialiștilor, pierderea de specii la nivel global este mai gravă decât se credea.
Leii din Ghana, cu 90% mai puțini
Raportul ZSL a relevat faptul că în 40 de ani populațiile de mamifere, de păsări, de reptile, de amfibieni și de pești s-au redus, în medie, cu 52%, iar cele de apă dulce au scăzut cu 76%. Noile cifre au cea mai mare acuratețe de până acum, în urma introducerii unei noi metodologii de estimare. În actul care aduce concluzii îngrijorătoare au fost catalogate și cele mai grav afectate zone de pe glob. Astfel, în Ghana, populația de lei dintr-o singură rezervație a scăzut cu 90% în 40 de ani; în Africa de Vest, deforestarea a restrâns elefanții de pădure la 6%-7% din teritoriul lor istoric; în Nepal, pierderea habitatului și vânătoarea au redus numărul tigrilor de la 100.000, cât erau în urmă cu un secol, la doar 3.000.
Vaquita mai are doar circa 150 de exemplare
Societatea Wildlife Conservation a întocmit lista „Rarest of the Rare” („Cele mai rare dintre cele mai rare”), în care sunt trecute unele dintre cele mai importante animale pe cale de dispariţie pentru care, peste foarte scurt timp, va veni sfârșitul pe Pământ. Prima pe listă este vulpea argintie, cea mai mică specie de vulpe din SUA. Ea a suferit o pierdere majoră în ultimii ani. În prezent, sunt mai puţin de 1.000 de exemplare în America.
Urangutanul Sumatra este și el amenințat. Acesta trăieşte într-o zonă din Indonezia, unde asemenea viețuitoare sunt capturate şi vândute ca animale de companie. Oamenii de ştiinţă se tem că nu vor avea ocazia de a studia suficient specia până la dispariţia ei.
Vaquita, în traducere, micuţa vacă, este cel mai mic cetaceu. Trăieşte în nordul Golfului Californiei (Marea lui Cortez) și, în prezent, se crede că mai există doar 150 de exemplare, iar în următorii ani se aşteaptă ca rasa să dispară. Principalele cauze care au dus la diminuarea numărului de vaquita sunt: vânătoarea, poluarea chimică şi distrugerea habitatului natural.
Crocodilul cubanez se află pe această listă neagră, pentru că mai există cel mult 4.000 de exemplare. Broasca cu ochii verzi este și ea amenințată cu dispariția. Ea trăieşte în pădurile tropicale din Panama şi din Costa Rica şi se află în pericol din cauza unei bacterii mortale.
Hirola este o antilopă ce trăieşte în sălbăticia din Africa. În prezent, mai există 600 de exemplare, specia fiind condamnată la dispariţie din cauza vânătorii și a pierderii habitatului natural. Liliacul Florida Bonneted mai are o singură colonie restrânsă, în Florida, SUA. Porumbelul Grenada, pasărea naţională a Insulei Granada, se află în pericol de dispariţie - în prezent existând doar maximum 150 de exemplare.
Ţestoasa Ploughshare trăieşte în nordul Madagascarului și actualmente numărul exemplarelor este de circa 400. Oamenii de ştiinţă preconizează că specia va dispărea în următorii 30 de ani.
Râsul iberic se stinge văzând cu ochii
Maimuţica langur trăieşte în Insula Cat Ba din Vietnam, şi în doar câţiva ani rasa va pieri. Oamenii de știință au scos la iveală faptul că în ultimii 40 de ani numărul exemplarelor a scăzut cu 98%, din cauza faptului că sunt folosite în medicina tradiţională chineză. Rinocerul negru este unul dintre cele mai amenințate animale de pe Terra. El trăiește în Kenya, în Tanzania, în Namibia și în Zimbabwe, iar populațiile au fost decimate, deoarece coarnele sunt căutate pe piața internațională de cheratină.
Ursul Panda gigant trăiește în centrul și în sud-vestul Chinei și depinde în exclusivitate de bambus. Ghepardul asiatic, care a fost odată răspândit în regiunea dintre Arabia și India, mai poate fi întâlnit astăzi doar în Iran.
Iepurele de apă este una dintre speciile cel mai amenințate din lume. Se găsește doar în Deșertul Karoo, din provincia Cape, din Africa de Sud, și au mai rămas circa 200 de exemplare în viață. Capra Walia Ibex poate fi găsită în munții din Etiopia. Braconajul și distrugerea habitatului său au condus la o scădere foarte mare a numărului de exemplare, doar circa 400 mai fiind azi în viață.
Râsul iberic, originar din Peninsula Iberică, din Europa de Sud, mai numără astăzi doar circa 100 de exemplare, din cauza braconajului. Porcul mignon este o specie din India, din Nepal și din Bhutan aflată în mare pericol, deoarece astăzi mai există mai puțin de 150 de exemplare în viață. Marele rechin alb este și el în pericol de dispariţie. În prezent, există în lume puțin peste 3.500 de exemplare, din cauza pescuitului intensiv.
Vieţuitoare în mare pericol în România
Printre cele mai periclitate animale din România se numără: zimbrul (doar câteva exemplare mai trăiesc azi în captivitate), hoitarul (cu doar câțiva indivizi la noi în țară), gâsca cu gât roșu (puținele exemplare existente în Europa iernează la noi în țară), balaurul-dobrogean (populația celui mai mare șarpe de la noi s-a redus la câteva zeci de exemplare), morunul (între 1990 și 2010, populația a scăzut cu peste 90%), aspretele (sub 100 de indivizi), boa de nisip (aproape dispărut), râsul (cea mai mare felină europeană mai are puțin peste 1.000 de exemplare în România), dihorul pătat (aproximativ 500 de indivizi), nurca europeană (maximum 1.000 de exemplare) și hamsterul românesc sau grivanul mic (în jur de 2.000 de indivizi).
Intervenţia omului, principala cauză
Conform raportului recent, cea mai mare amenințare la adresa biodiversității o reprezintă impactul combinat al pierderii de habitat cu degradarea produsă de consumul uman nesustenabil. Practic, s-a observat că, astăzi, oamenii taie copacii mai repede decât pot crește aceștia, pescuiesc mai mult decât se pot reface populațiile de pești, trag apa din râuri și din izvoare mai repede decât pot acestea să fie reumplute de ploaie și emit mai mult carbon decât pot absorbi oceanele și pădurile.