de Dana Purgaru

Vaccinarea este considerată „educația de tip universitar a sistemului imun”. Fără ea, orice organism viu ar fi lipsit de apărare împotriva unor boli letale. Doctor Daniel Lescai, șef de clinică la Spitalul Veterinar „Salvavet-Ilioara”, vă spune ce sunt vaccinurile și cum arată programul de imunizare în cazul câinilor.

O responsabilitate a stăpânilor

Efectul vaccinului este imunitatea în fața bolilor și este o responsabilitate obligatorie a stăpânilor față de câinii lor. Vaccinurile sunt fabricate din agenţi microbieni (virusuri, bacterii, paraziţi), care sunt cauza bolilor și conțin elemente specifice respectivului microb. Deși orice organism se poate imuniza natural prin contactul direct cu microbii, vaccinarea elimină însă posibilitățile de deces al puilor în timpul acestui proces. „Programul de vaccinare depinde de vârstă şi de istoricul vaccinărilor. Astfel, cel mai important program de vaccinare este cel ce vizează vârstele mici sau căţeii după naştere până la vârsta de 5-6 luni. Pentru câinii mai mari de această vârstă şi care nu au fost niciodată vaccinaţi, de obicei, se aplică un altfel de program, mai scurt, dar cu acelaşi efect”, ne-a spus medicul veterinar.

Prima imunizare, la 5-7 săptămâni de viață

Cele mai importante și letale boli împotriva cărora se vaccinează câinii la începutul vieţii sunt: parvoviroza, hepatita infecţioasă şi jigodia (distemperul). Pentru aceste boli există vaccinuri ce le cuprind pe toate, numite polivalente. Există şi vaccinuri monovalente, mai cunoscute fiind cele împotriva parvovirozei canine. „Vaccinarea este începută, pentru căţei, la vârsta de 5-7 săptămâni de viaţă. Acest lucru se întâmplă pentru că, după această perioadă, anticorpii primiţi de la mamă încep să dispară din organism, lăsându-l lipsit de apărare faţă de aceste boli. În România, vaccinarea este începută, de obicei, de la vârsta de 5-6 săptămâni, cu vaccinarea împotriva parvovirozei canine - vaccinare monovalentă - sau şi împotriva distemperului - jigodie - deci o vaccinare bivalentă. Vaccinarea se efectuează doar în cazul unui câine clinic sănătos.

Urmează carantina și rapelul

După prima vaccinare, la cel puțin 14 zile, urmează o nouă vaccinare, numită rapel, cu rol de stimulare suplimentară a imunizării iniţiale şi de adăugare de alte boli împotriva cărora se protejează animalul. „Această vaccinare este recomandată, mai ales în străinătate, a fi efectuată după trei-patru săptămâni de la prima. În România însă situaţia epidemiologică este foarte dificilă pentru câini, existând o incidenţă mare a bolilor cu morbiditate şi mortalitate crescute - adică boli ce afectează foarte multe animale şi care pot evolua grav, până la deces - precum parvoviroza, jigodia şi hepatita infecţioasă. Din acest motiv, este instituită carantina, adică o măsură de prevenire a contactului câinelui tânăr cu animale bolnave, purtătoare sau cu surse secundare - suprafeţe contaminate. Din cauza acestei situaţii epidemiologice grave, vaccinarea se repetă la două săptămâni, după 14 zile de la prima, deci la vârsta de 7-9 săptămâni. Bolile ce sunt cuprinse în această vaccinare sunt, de obicei, parainfluența canină, leptospiroza, hepatita infecţioasă, coronaviroza”, a explicat specialistul.

Injecția contra rabiei este obligatorie prin lege

După încă două-patru săptămâni de la această vaccinare rapel, se mai poate efectua, la alegerea medicului veterinar, una cu acelaşi profil. „Ultima vaccinare, pentru majoritatea raselor, este foarte aproape de vârsta de 4 luni (16 săptămâni de viaţă). Aceasta include şi vaccinarea obligatorie prin lege împotriva rabiei - turbării. Aceasta este numită polivalentă, la care se adaugă particula «cu antirabic inclus». Acest vaccin este apoi repetat în fiecare an sau, mai bine spus, înainte de împlinirea a 12 luni de la această ultimă vaccinare din primul an de viaţă”, a recomandat medicul veterinar.

În numărul următor, medicul veterinar vă va spune mai multe despre imunizarea câinilor adulți care nu au fost vaccinați de mici.