de Dana Purgaru
Max, câinele erou al Armatei Române, s-a stins din viaţă la numai 6 ani. Vedeta paradelor militare de 1 Decembrie, cel care saluta mulţimea de la înălţimea tancului, dar totodată şi cel care a luptat în Afganistan, riscându-şi viaţa alături de militari, fiind singurul câine din România antrenat să detecteze explozibili în teatrele de operaţiuni, a murit la începutul acestei luni din cauza unei boli pentru care nu s-au găsit bani de tratament.
Rămas bun pentru totdeauna!
Max s-a stins „demn, brav şi încrezător în oameni până la sfârşit”, a scris pe o reţea de socializare cea care i-a fost alături în ultimele luni de viaţă, când Armata şi statul român, pe care Max le-a slujit fără să ceară nimic, l-au abandonat la greu.
În 2013, Max a fost diagnosticat cu dirofilarioză („viermi la inimă”, cum este cunoscută afecţiunea în popor), iar tratamentul care îi putea salva viaţa era unul scump şi de lungă durată. Soarta sa avea să fie moartea prin eutanasiere dacă nu ar fi fost salvat în ultimul moment de Sorina Hanea, militantă pentru drepturile animalelor şi protecţia mediului, care s-a ocupat de îngrijirea şi de tratamentul lui până în ultima clipă. „Pentru prima dată, simt grozăvia despărţirii definitive de dragul nostru Max, care, încet şi discret, îşi ia rămas bun de la noi! Tocmai pentru că este atât de lucid şi încrezător în noi, a încercat şi încă încearcă să nu ne părăsească brusc, dar curând! Se pare că nici transfuzia, nici ozonoterapia, nici fitoterapia administrate la greu peste schemele de tratament moderne nu-l mai ajută.... Eu l-am pupat şi l-am rugat să nu ne părăsească... nu acum...”, a scris Sorina Hanea pe pagina de Facebook.
A schimbat soarta animalelor de serviciu
Povestea uimitoare a acestui erou a declanşat un val de reacţii din partea societăţii civile, iar în urma presiunii media, Ministerul Apărării şi cel de Interne au luat măsuri care au schimbat viitorul tuturor câinilor de serviciu a căror soartă era de a fi daţi la „casat” după ce deveneau inutili. Astfel, datorită lui Max, aceste animale care şi-au pus viaţa în slujba oamenilor nu mai sunt considerate acum simple obiecte ieşite din uz, ci fiinţe care, după ce nu mai sunt dorite de stat şi sunt „pensionate”, pot fi adoptate de instructorii lor sau de alte persoane private.
A fost răpus de o boală nemiloasă
Potrivit specialiştilor, tratamentul în această boală este atât costisitor, cât şi greu de efectuat la noi în ţară. „În dirofilarioză - în engleză, heartworm disease -, viermii ajung în inimă după ce larvele sunt transmise prin înţepătură de ţânţari. Se dezvoltă adulţi de câţiva centimetri în inimă cam după şapte-opt luni. Nu există semne până la acest stadiu. Chiar şi după ce au ajuns în inimă şi devin adulţi, o perioadă lungă, este posibil să nu se observe nimic. Depistarea se face prin test microscopic de sânge (insuficient), cumulat cu un test antigenic de depistare a adulţilor”, ne-a explicat doctor medic veterinar Constantin Daniel Lescai, şef de clinică la Spitalul Veterinar Salvavet Ilioara. „După stabilirea diagnosticului, urmează proceduri de evaluare a stadiului bolii: investigaţii cardiologice şi generale. În funcţie de stadiul bolii, tratamentul este complex. Atât de distrugere a viermilor din cord, cât şi de susţinere a activităţii cardiovasculare, renale, hepatice etc. Tratamentul de distrugere a adulţilor din cord este dureros, nu se găseşte în România, periculos în funcţie de stadiul bolii şi costisitor. Adică, tratamentul în sine poate însemna, în funcţie de avansul bolii, un factor agravant uneori. În afară de acest tratament nu există altul. Restul reprezintă forme de susţinere a activităţii cardiovasculare şi pulmonare sau reducerea efectelor deja instalate la acest nivel”, ne-a mai spus medicul veterinar.