de Dana Purgaru

Cea mai cunoscută problemă care apare la coloana vertebrală a câinilor este hernia de disc. Dar aceasta este doar una dintre formele pe care le poate prezenta afectarea discului intervertebral la câine, după cum arată doctor medic veterinar Constantin Daniel Lescai, șef de clinică la Spitalul Veterinar Salvavet Ilioara, din Capitală.

În timp, discul intervertebral își poate pierde integritatea

Atunci când câinele începe să meargă șchiopătat, când se așază cu greutate, evită să mai urce scările sau să sară pe diverse suprafețe înalte, se poate suspecta o problemă apărută la nivelul coloanei vertebrale. „Coloana vertebrală este alcătuită din vertebre de natură osoasă, dure. Între ele se găsește discul intervertebral. Acesta este de o formă circulară, având în centru un conținut lipidic, ușor deformabil. Discul intervertebral asigură amortizarea șocurilor și mobilitatea vertebrelor, una față de cealaltă. În timp, din diferite motive, discul intervertebral își poate pierde integritatea sau proprietățile. În astfel de cazuri, este logic să ne gândim că vor apărea probleme legate de funcționarea normală a angrenajului dintre vertebre. În acest fel apărând dificultățile de mobilitate. În cazul în care materialul grăsos din interiorul discului intervertebral își părăsește poziția, poate să producă o compresie importantă asupra măduvei spinării, producând durere și diferite grade de paralizie. Aceasta este, practic, o hernie de disc”, a explicat medicul veterinar.

Cel mai afectate sunt rasele mici

În momentul în care apar primele simptome, de obicei, stăpânii câinilor se gândesc că motivul îl reprezintă un accident, o lovitură sau o căzătură, iar timpul trece și se amână astfel intervenția de specialitate. Este bine de știut însă că boala discului intervertebral se poate produce atât în urma unui traumatism sau efort intens, cât mai ales în timp, chiar și în cazuri de efort normal și de mișcări banale. Cel mai afectate în acest din urmă caz sunt rasele mici, după cum ne-a spus specialistul, în ciuda părerii generale potrivit căreia câinii de talie foarte mare ar avea astfel de probleme. De ce se întâmplă acest lucru? „Din simplul motiv că, în timp, selectarea unor animale de dimensiuni mici a însemnat practic alegerea unor indivizi ce prezentau caractere de piticism, de nanism. Din acest considerent, rase precum Pechinez, Shih-Tzu, Lhasa Apso, Beagle, Cocker, Dachshund sunt mai afectate decât altele în privința afecțiunilor locomotorii. Aceste rase se mai încadrează în categoria celor condrodistrofice. Adică rase ce suferă din cauza diferitelor tulburări la nivelul țesutului cartilaginos”, a explicat medicul veterinar.

Problema se poate repeta

În ceea ce privește vârsta la care apare mai des degenerarea discului intervertebral, doctor Lescai susține că nu există o vârstă specifică, însă, „cu cât trec mai mulți ani, cu atât este mai probabilă apariția unei afecțiuni degenerative ale discului intervertebral”. „Degenerarea are loc pe o perioadă lungă. Din cauza unui țesut cartilaginos distrofic, față de alte rase, în timp, se succed episoade lezionale, eventual fără să se observe nimic clinic, fără durere și fără probleme de deplasare. Odată cu trecerea unor astfel de episoade multiple, discul intervertebral își pierde din elasticitate și din rezistență. Se poate mineraliza excesiv, fiind vizibil radiologic, sau se poate rupe, eliminând astfel centrul său pulpos”, a mai explicat specialistul.

Semnele unei astfel de probleme sunt diverse, iar stăpânii trebuie să fie foarte atenți. Acestea pot varia în intensitate, de la evitarea anumitor mișcări sau o deplasare mai grea până la pareză și paralizie. „Starea se poate permanentiza, în funcție de gravitatea leziunilor, sau, prin tratament și răbdare, se poate reveni la starea în care animalul să se poată deplasa fără dificultate. Cu timpul, problema se poate repeta, în aceleași locuri sau în altele, la nivelul coloanei vertebrale”, subliniază medicul.

Se recomandă examinări radiologice, CT sau RMN

Ținând cont de aceste lucruri, este deosebit de important ca patrupedul să fie dus la consult medical de specialitate, în urma căruia medicul veterinar poate recomanda examinări radiologice obișnuite sau complexe precum CT sau RMN. Doar în funcție de acestea, specialistul poate propune un protocol terapeutic adecvat.