de Dana Purgaru

Diabetul zaharat sau diabetus mellitus este o problemă de sănătate care se întâlnește și la câine ori pisică. Acesta este cauzat de un deficit de insulină, elementul necesar pentru a controla nivelul de glucoză din sânge. Doctor medic veterinar Constantin Daniel Lescai, șef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din București, aduce mai multe lămuriri cu privire la această afecțiune.

Felinele pot fi afectate doar temporar

La fel ca și în cazul oamenilor, în lipsa insulinei, animalul devine hiperglicemic, adică are o valoare a glucozei din sânge peste nivelul maxim admis în mod normal. „În majoritatea cazurilor, afecțiunea este produsă de distrucția imună a celulelor producătoare de insulină din pancreas. În general, câinii necesită tratament cu insulină în toate situațiile. La pisici este mai des întâlnită rezistența la insulină, ca urmare a obezității. Aceste pisici pot produce insulină, dar celulele nu răspund la aceasta și, ca urmare, se produce hiperglicemia persistentă. Pisica poate fi, în mod surprinzător și de bun augur pentru stăpânii iubitori, doar temporar diabetică și poate fi tratată cu medicație hipoglicemiantă orală. Rezistența la insulină poate fi observată și în cazul cățelelor necastrate, în hiperadrenocorticism și pancreatită”, a explicat specialistul.

Tratamentul presupune administrarea de insulină

În cazul în care diabetul nu este tratat, grăsimile devin preponderent sursa de energie, ceea ce duce la deshidratare și dezechilibru electrolitic. „Această stare este cunoscută ca fiind cetoacidoza diabetică, adică o stare toxică în întregul organism al câinelui sau al pisicii”, a mai spus medicul veterinar.

Semnele clinice ale diabetului la câine și pisică includ: poliuria/polidipsia (urinare în cantități mari și consum mare de apă), apetit crescut (polifagie) cu pierderea greutății. Semnele clinice înrăutățite, ce apar în urma cetoacidozei diabetice, sunt: voma, diareea, anorexia, colapsul, depresia. Alte semne clinice includ: cataracta la câine și postura platigradă la pisici.

Diagnosticul se pune în urma analizelor de sânge, mai ales a glicemiei, dar și a celor de urină, pentru prezența glucozei și a cetonelor.

În ceea ce privește tratamentul, acesta implică administrarea subcutanată de insulină. „Pacienții supuşi anesteziei necesită supravegherea glicemiei în momentul intervenției și se administrează la nevoie ser fiziologic cu dextroză. În cazul rezistenței la insulină, cauza principală trebuie tratată (castrarea femelelor diabetice, tratarea hiperadrenocorticismului)”, a precizat specialistul.

Stăpânii de câini sau de pisici care observă că ceva nu este în regulă cu animalele lor, că au o greutate mai mare decât normal, trebuie să ceară ajutorul medicului veterinar pentru a depista din pripă dacă este vorba despre diabet.