de Dana Purgaru

Atunci când câinii lor manifestă probleme locomotorii, majoritatea proprietarilor caută să identifice ca posibilă cauză o săritură, o lovitură ori o căzătură ce ar fi putut duce la asemenea efecte. Însă, în cazul bolii discului intervertebral, afecţiunea se produce atât în urma unui traumatism sau efort intens, cât mai ales în timp, în cazuri de efort normal, de deplasare şi mai ales de mişcări banale, după cum susţine medicul veterinar. „Această din urmă modalitate este mai des observată la rasele mici de câini, din simplul motiv că, în timp, selectarea unor animale de dimensiuni mici a însemnat practic alegerea unor indivizi ce prezentau caractere de piticism, de nanism. Din acest considerent, rase precum Pechinez, Shih Tzu, Lhasa Apso, Beagle, Cocker, Dachshund sunt mai afectate decât altele în privinţa afecţiunilor locomotorii. Aceste rase se mai încadrează în categoria celor condrodistrofice. Adică rase ce suferă din cauza diferitelor tulburări la nivelul ţesutului cartilaginos”, a mai spus specialistul.

Discul vertebral se degenerează în timp

O astfel de problemă de sănătate a câinilor nu apare la o anumită vârstă. „Cu cât trec mai mulţi ani, cu atât este mai probabilă apariţia unei afecţiuni degenerative a discului intervertebral. Degenerarea are loc pe o perioadă lungă. Din cauza unui ţesut cartilaginos distrofic, faţă de alte rase, în timp, se succed episoade lezionale, eventual fără să se observe nimic clinic, fără durere şi fără probleme de deplasare. Odată cu trecerea unor astfel de episoade multiple, discul intervertebral îşi pierde din elasticitate şi din rezistenţă. Se poate mineraliza excesiv, fiind vizibil radiologic, sau se poate rupe, eliminând astfel centrul său pulpos”, a explicat medicul veterinar.

Se poate ajunge la pareze

În cazul afecţiunilor locomotorii, simptomele variază în intensitate, de la evitarea anumitor mişcări sau o deplasare mai grea până la pareză şi paralizie. În situaţia în care se observă că animalele evită să sară la fel ca înainte, că merg mai greu şi au dificultăţi la urcarea sau la coborârea treptelor, este indicat ca proprietarii să se prezinte cu acestea la un control veterinar. „În urma controlului de specialitate se pot recomanda examinări radiologice obişnuite sau complexe precum CT sau RMN. Doar în funcţie de acestea, medicul veterinar poate propune un protocol terapeutic”, a mai spus specialistul.

În lipsa unor investigaţii amănunţite, boala se agravează şi se poate ajunge la incapacitate de deplasare, ce se poate permanentiza.