Dacă iubiţi papagalii şi păsărelele de apartament, puteţi opta pentru o specie mai puţin obişnuită la noi, pescăruşii japonezi. Aceştia au început să fie crescuţi în casele din China şi apoi în Japonia acum 250 de ani. Pescăruşii japonezi (Lonchura striata var. domestica) sunt rezultaţi din încrucişări la baza cărora au stat ca material de reproducere exemplare din specia Lonchura striata L. şi alte rase. Aceste încrucişări s-au făcut cu foarte mult timp în urmă, în China, apoi exemplare de pescăruşi domestici au ajuns şi în Japonia acum un sfert de secol.
Împărţiţi în cinci grupe
Deşi vechimea culturii pescăruşilor japonezi ca păsări de apartament este foarte mare, conformaţia lor nu s-a schimbat aproape deloc. Totuşi, prin încrucişări, au rezultat variante cu un colorit deosebit al penajului, în ultimii ani obţinându-se chiar exemplare cu moţ. Aceste păsări au fost împărţite în cinci grupe, în funcţie de coloritul şi de desenul penajului. Culorile pot fi brun, cu diverse dungi, bălţat, alb, cu moţ sau în trei culori (alb, brun şi galben).
Sexul, greu de distins
Dimorfismul sexual este greu sesizabil la această specie după aspectul exterior. Numai strigătul de ademenire al femelei şi comportamentul masculului în timpul împerecherii sunt indicii prin care poate fi deosebit masculul. Strigătul femelei sună aproximativ „brrt-brrt”, iar al masculului este ceva mai puternic şi mai grav, gen „cua-cua-cua”.
Le place scăldatul
În captivitate, hrana pescăruşilor japonezi constă în mei, glanţ, dughie, sămânţă de Niger, verdeţuri, ou fiert (ce ţine loc de insecte) amestecat cu mălai, morcov ras, seminţe cu vitamine, embrioni de cereale etc. În afară de bolul cu mâncare şi de cel cu apă, în volieră trebuie să mai existe un recipient cu apă, lung şi foarte puţin adânc, pentru scăldat, deoarece aceste păsări adoră să facă băiţă, în special vara.
Se înţeleg bine cu alte specii
Într-o volieră este bine să ţineţi cel puţin două perechi de pescăruşi japonezi, dar fiecare trebuie să aibă cuibul ei. Pot locui şi cu alte păsări exotice de apartament, în special cu zebrele australiene. Este bine să amplasaţi în volieră crăci uscate, pe care să se poată cocoţa şi fân uscat (necesar pentru amenajarea cuiburilor).
Ambii parteneri clocesc ouăle
Femela depune circa trei, patru ouă care sunt, de regulă, clocite de ambii parteneri. După opt, zece zile de clocit, ouăle pot fi controlate, pentru a se observa dezvoltarea embrionilor, prin ţinerea lor în dreptul unui bec. Ouăle limpezi, în interiorul cărora nu se observă nimic, este bine să fie îndepărtate, deoarece nu au fost fecundate. De regulă, dintr-o serie de ouă, numai două, trei sunt fecundate. După 12-13 zile de clocit încep să iasă puii.
Daniela Purgaru
