de Dana Purgaru
Simpaticii câini de prerie, poate unele dintre necuvântătoarele cel mai expresive şi mai des întâlnite în fotografiile amuzante care circulă pe internet, pot fi şi excelente animale de companie. Asta se întâmplă deoarece aceste rozătoare simpatice sunt sociabile, atașabile și foarte iubitoare.
Emit sunete asemănătoare lătratului
Câinii de prerie sunt o specie de rozătoare ce aparțin familiei Sciuridae, înrudite cu veverița și cu marmota. Fac parte din ordinul Rodentia și genul Cynomys, ce cuprinde cinci specii de câini de prerie. Ei populează vestul Statelor Unite ale Americii, din Canada până în Mexic. Numele de câini l-au primit ca urmare a sunetelor pe care le scot, sunete ce seamănă foarte mult cu lătratul cățeilor.
Cele cinci specii de câini de prerie sunt: câinele de prerie cu coada neagră (Cynomys ludovicianus), câinele de prerie cu coada albă (Cynomys leucurus), câinele de prerie Gunnison (Cynomys gunnisoni), care are o coadă mult mai scurtă decât ceilalți câini de prerie și un colorit unic, câinele de prerie mexican (Cynomys mexicanus), o specie pe cale de dispariție, și câinele de prerie din Utah (Cynomys parvidens), cel mai mic dintre toate speciile de câini de prerie.
Dintre cele două specii mai răspândite, câinele de prerie cu coada albă și câinele de prerie cu coada neagră, cel din urmă este cel mai des întâlnit și ca animal de companie în unele state.
Pot să ajungă până la 1,3 kilograme
Aceste rozătoare expresive sunt robuste, au capul lat și rotunjit, picioarele scurte, coada păroasă și au nu mai puțin de 22 de dinți. Ochii lor sunt poziționați în părțile laterale ale capului și sunt adaptați la observarea mișcării în spațiu deschis, lucru care îi ajută să depisteze prădătorii în timp util, pentru a se putea ascunde.
Fiind animale mici, greutatea lor oscilează între 700 g și 1,3 kg. Lungimea corpului (cu coadă cu tot) este cuprinsă între 4 şi 12 cm, iar înălțimea, între 4 şi 10 cm.
Blana este de nuanță gălbui-auriu, abdomenul este alb sau cu o tentă foarte deschisă, iar urechile sunt mai închise la culoare. De-o parte și de cealaltă a nasului, în jurul ochilor și deasupra buzei superioare, au smocuri stufoase de păr alb.
Nu trebuie neglijaţi sau lăsaţi singuri
Câinele de prerie este un animal sociabil, conviețuiește bine împreună cu alte animale de companie, cu pisicile sau câinii.
Este foarte important de achiziționat un câine de prerie care să fie un pui născut în captivitate și nu un pui prins în sălbăticie, prin braconaj. Aceste rozătoare sunt active, jucăușe și puternice, dar și foarte atașate de stăpânii lor, manifestând și dorind la rândul lor afecțiune.
Persoanele care doresc un astfel de animal de companie trebuie să dispună de mai mult timp liber pe care să-l acorde acestuia, deoarece câinele de prerie ajunge să aibă nevoie de compania stăpânului, iar dacă este neglijat, poate să dezvolte probleme de comportament, depresii sau chiar să se îmbolnăvească.
Câinele de prerie, ca animal de companie, are nevoie de o cușcă mare, care să-i ofere suficient spațiu. Pentru că este foarte activ, are nevoie de multe jucării, mai ales din cele care pot fi ronțăite. Ar fi încântat și de o roată pentru exerciții de mărime mare și cu suprafața solidă.
Apa nu are voie să lipsească!
Hrana câinilor de prerie se bazează mai ales pe o mare varietate de fânuri din iarbă, rădăcini, muguri de flori, precum și ocazionale mese constând în verdețuri și legume. Sunt aproape exclusiv vegetarieni. Rareori se hrănesc și cu insecte. Foarte importantă este apa, aceasta nu trebuie să lipsească în nicio zi, să fie la discreție, curată, proaspătă și la temperatura camerei. Pentru a împiedica răsturnarea apei se recomandă utilizarea recipientelor care se agață de cușcă.
În ceea ce priveşte înmulţirea, aceste animăluţe intră în perioada de împerechere la sfârșitul lunii ianuarie, iar puii se nasc în martie sau în aprilie, după o perioadă de gestație de 28-32 de zile. De obicei, femela fată trei-cinci pui, care nu au blană și sunt orbi, iar ochii și-i deschid abia după 33-37 de zile. Puii ajung la maturitate sexuală la 1 an.
Se recomandă controlul medical periodic la veterinar, pentru a se evita problemele de sănătate!
În sălbăticie, câinii de prerie pot trăi între 3 și 5 ani, în captivitate, durata vieții crește, ajungând între 8 și 12 ani.