de Dana Georgescu
Își dedică mare parte a timpului vindecării și salvării animalelor aflate în nevoie, caută să înțeleagă mai bine relația dintre stăpân și companionul necuvântător, contribuie cu lucrări de specialitate la bagajul de cunoștințe al tinerilor aspiranți și practicieni veterinari, dar își găsește timp să scrie cărți și pentru publicul neinițiat în tainele medicinei. Doctor în medicină veterinară Constantin Daniel Lescai, colaborator vechi al revistei Taifasuri, care a editat recent cartea „Ghid practic veterinar” din care fiecare stăpân de animale are câte ceva de învățat, și-a deschis o părticică din sufletul mare pentru a ne povesti câteva experiențe personale.
„Cartea mea este o unealtă pentru combaterea lipsei de informaţii corecte”
- În primul rând, felicitări pentru cartea „Ghid practic veterinar”, publicată anul acesta! Cui se adresează în special această lucrare?
- Mulţumesc pentru apreciere şi mai ales pentru atenţie. Rar se întâmplă ca o lucrare cu un astfel de subiect să atragă privirea. „Ghid practic veterinar” a fost scoasă de la tipar anul acesta şi este deja „veche”. A fost urmată de o altă lucrare având tema „Eendoscopia la animalele de companie”. Dacă cea de-a doua lucrare, „Tehnici de endoscopie flexibilă gastrointestinală la câine”, este în multe privinţe una foarte tehnică şi îngustă ca specializare, prima, cea la care ne referim, suportă citire şi din partea unui public neiniţiat. Conţinutul este unul în acord cu ceea ce este astăzi folosit în medicina animalelor de companie şi satisface nevoia de informaţie atât pentru studentul la medicină veterinară, tânărul absolvent sau medicul cu experienţă, dar şi pentru iubitorul de animale care îşi doreşte să pătrundă dincolo de perdeaua de fum emisă de atât de multe surse neavizate sau cel puţin îndoielnice.
- Ce v-a determinat să concepeți cartea şi cu ce gânduri ați publicat-o?
- Unul dintre fenomenele naturale ce se produc la nivelul creierului, în raport cu informaţiile acumulate, este uitarea. De aceea este mereu nevoie de rememorare, refolosire sau recitire, chiar şi în forme diferite, a informaţiilor utile. O altă premisă solidă este necesitatea actualizării şi sincronizării informaţiei de specialitate cu ceea ce este valid la nivel profesional extins, internaţional ca referire strictă. Rezultatul nu poate fi altul decât alcătuirea şi rearanjarea informaţiei medicale în funcţie de ceea ce este nou, util, aplicabil în timpul pe care îl trăim noi. Cam acest lucru a stat la baza unei astfel de lucrări. Mai ales că are un suflet didactic, vorbind de suflet într-un sens în care cartea reflectă realitatea, viața actuală în medicina veterinară. Cartea mea este un manual util formării profesionale şi o unealtă, în acelaşi timp, pentru combaterea lipsei de informaţii corecte şi complete pentru cei care studiază şi iubesc animalele.
„Îmi doream să studiez viața în toate formele ei”
- Aveți o experienţă bogată ca medic veterinar şi ați interacţionat cu nenumărate tandemuri stăpân-animal. Ce părere aveți despre relaţia proprietarilor din România cu prietenii lor necuvântători?
- În parte din situaţii animalul este asimilat familiei, mai largă sau mai restrânsă. Nu este obiectul unui medic veterinar să sondeze prea profund motivaţiile, însă acesta devine parte a unui sistem emoţional triunghiular, în care poate ocupa frecvent poziţii de salvator atât pentru animal, dar şi pentru „părintele” său. Din păcate, nu pregăteşte nimeni medicul veterinar pentru complexitatea situaţiilor psihologice pe care le poate întâlni. Proprietarii sunt de multe ori în stări alterate de stres, de îndoială, de prejudecăţi şi de tot felul de constrângeri şi de aşteptări. În aceeaşi măsură în care un animăluţ este evaluat şi tratat şi proprietarul devine un emiţător şi un receptor pentru emoţiile şi mesajelor transmise către şi venite dinspre medic. Aşa că, în acelaşi timp avem grijă de viaţa necuvântătoarelor, dar şi de emoţiile proprietarului.
- Dintre toate meseriile din lume, de ce ați ales-o pe cea de medic veterinar?
- Cred că am ales profesia de medic veterinar pentru că îmi doream să studiez viața ca fenomen biologic, în toate formele ei. Mi s-a părut evenimentul intelectual şi filozofic suprem. Ce poate fi mai frumos? Am dorit să pot să şi ajut, să trec de la contemplaţie şi uimire la activitate benefică, modulatoare, la tratament efectiv. Dar aş putea spune că am ajuns medic veterinar şi pentru că un fir invizibil m-a adus în situaţia asta, aş putea pune pe seama cursului vieţii, dar cred că, undeva, am ales fără să îmi explic şi fără să fiu conştient. Ceva m-a „chemat”.
„Fiecare dintre noi poate fi lumină pentru ceilalţi”
- Cu siguranţă ați avut parte de experienţe memorabile în viaţa profesională. Oferiți-ne, vă rog, un exemplu de caz care v-a impresionat profund.
- Experiența care îmi revine în minte mereu şi ale cărei rezultate sunt şi astăzi în preajma mea este legată de o dimineaţă răcoroasă de vară. În acea dimineaţă ne-am trezit, eu şi colegii mei de gardă, cu o cutie de fructe în care era o păturică murdară adunată într-un colţ de un biet căţel ce îşi plângea de milă, cu urmele unor tratamente medicale. Am hotărât să îl evaluez şi am iniţiat un tratament, chiar dacă aveam speranţe mici. Am continuat cu tratamentul şi a doua zi. A treia zi scheunatul persista, dar era diferit. Căţelul era în patru lăbuţe şi voia să se joace şi să mănânce. După o săptămână puiul de Brac sârmos alerga pe lângă câinii adulţi. În a doua săptămână, văzându-l cât de bucuros este de viaţă şi cât de trist era când rămânea singur, am hotărât. La terminarea programului am pus căţelul pe bancheta din spate, am ajuns acasă şi aşa a făcut cunoştinţă cu primul căţel, şi el salvat. Acum am doi câini şi de aceea am spus că efectele acelei experienţe sunt cu mine şi astăzi. Iar uimirea faţă de puterea vieţii o am şi astăzi, chiar dacă au trecut atâţia ani de profesie şi pot zice că am văzut foarte multe.
- Care considerați că sunt cele mai importante lucruri ce trebuie îmbunătăţite în ţara noastră în ceea ce priveşte domeniul dumneavoastră de activitate?
- Medicina veterinară ar putea să beneficieze de o evoluţie generală a societăţii. Când mă refer la evoluţie, mă refer la acte administrative, produse de legiuitor propriu-zis. Mă refer şi la educaţie şi conştientizare, atât a profesioniştilor din domeniu, dar mai ales la nivel general, al oamenilor ce duc lipsă de informaţii relevante şi modalităţile în care pot fi folosite. Din păcate, educaţia este strâns legată şi de nivelul de trai. Dar fiecare dintre noi poate fi lumină pentru ceilalţi, împărtăşind din cunoaştere şi din bunăvoinţă. Doar aşa cred că se va progresa.