de Daniela Purgaru

Ca şi oamenii, păsările cântă pentru a face impresie. Cântatul necesită sofisticare neurologică şi rezistenţă fizică, şi de aceea este un bun semnal, ce arată din ce stofă sunt croiţi posibilii parteneri de cuplu sau adversarii.

O cercetare recentă a sugerat că exprimarea prin cântat nu numai că demonstrează cât de sănătoasă este o pasăre, ci şi cât de sănătoasă a fost în trecut. La înaripate, ca şi la oameni, efectele alimentaţiei din copilărie se prelungesc până în viaţa adultă, şi acest lucru se poate vedea în modul în care cântă.

Experiment pe piţigoi
Autorii studiului, Linda Bischoff, de la Universitatea din Berna, şi colegii săi au analizat specia piţigoilor mari, având cuiburi special amenajate în pădurea elveţiană. Când ouăle păsărilor au început să fie clocite, cercetătorii au luat atât puii nou ieşiţi, cât şi conţinutul cuiburilor. Ei au expus la microunde cuiburile, pentru a ucide paraziţii şi numai ulterior au repus la loc conţinutul cuibului şi puii. Apoi au infestat jumătate din cuiburi cu 60 de păduchi de găină, care parazitează numeroase specii de păsări. Dar nu trăiesc pe gazdele lor în permanenţă. O dată ce păsării îi cresc penele, paraziţii pleacă.

Studiul a durat şase ani
Cercetătorii au studiat 22 de masculi pe parcursul a şase ani. Treisprezece dintre aceste păsări au provenit din cuiburile infestate, iar nouă nu au avut paraziţi. Cercetătorii au urmărit masculii, le-au înregistrat cântecul şi le-au monitorizat comportamentul. Prima lor observaţie a fost aceea că, în cazul masculilor care au avut paraziţi la începutul vieţii, cântecul a fost puţin mai scurt decât al altor masculi. Cei infestaţi au fost totodată mai puţin rapizi în replică atunci când au început să cânte!

Trilurile sunt menite să le acopere pe cele ale rivalilor
Masculii de piţigoi mari răspund la apelurile altor masculi imediat şi se suprapun rivalilor. Ascultând înregistrările cu trilurile masculilor monitorizaţi, echipa a constatat că aceia care nu au avut paraziţi au reuşit să răspundă acoperind aproximativ două treimi din trilurile rivalilor.

Nu este singura cercetare
Aceste constatări le completează pe cele ale lui Karen Spencer, de la Universitatea din Bristol, a cărei muncă a dezvăluit că masculii care nu au primit suficientă hrană au un repertoriu mai limitat. Totuşi, ei nu cântă mai puţin sau nu reacţionează mai puţin rapid la încălcarea teritoriului de către rivali. Toate acestea sugerează că foamea şi paraziţii afectează cântatul păsărilor în diferite moduri.