de Dana Georgescu şi Claudiu Melinte
Maiestuozitate, naturalețe și originalitate. Acestea sunt cuvintele care îl descriu cel mai bine pe câinele care este înfrățit cu românul de secole, Ciobănescul românesc carpatin.
Apărător al gliei și neînfricat în bătălia cu dușmanii
Originar din România, Ciobănescul românesc carpatin este un câine selecţionat dintr-o rasă endemică prezentă în spaţiul carpato-danubian, potrivit Asociației Chinologice Române, fiind caracterizat de cei care au ajuns să-l cunoască prin devotament și curaj, asemeni dacilor care i-au fost odată alături. Precum vechiul popor, acest câine este atât un bun „gospodar”, fiind de mare ajutor la protecția gospodăriei, dar și un neînduplecat apărător al turmelor aflate în transhumanță, fiind capabil să se sacrifice fără ezitare în lupta cu dușmanii, fie ei lupi sau chiar urși. Din acest motiv, rasa s-a perpetuat de-a lungul secolelor, acest câine fiind folosit de veacuri, cu mare încredere, de ciobani din țara noastră.
Blana are culoare lupie
Ciobănescul românesc carpatin este un câine de talie mare, acoperit în întregime cu o blană deasă, aspră și dreaptă. Subpărul este dens și moale. Cu excepţia capului şi a feţelor anterioare ale membrelor, unde este scurt şi plat, părul este abundent pe tot corpul, de lungime potrivită. Pe gât, faţa posterioară a membrelor şi pe coadă, părul este mai lung, abundenţa părului în aceste regiuni fiind tipică, potrivit Asociației Chinologice Române. Culoarea este definită în standardele rasei ca nisipiu cărbunoasă (lupie), cu nuanțe mai deschise pe părțile laterale și mai închise deasupra trunchiului, dar poate avea și pete albe, de preferinţă nu foarte întinse. Fruntea sa este lată și ușor bombată, ochii sunt puțin oblici, spatele este drept, musculos, iar coada, stufoasă. Masca închisă la culoare din jurul figurii dă un aspect puțin sever, îndulcit însă de petele mai deschise la culoare din jurul botului. Dantura trebuie să fie completă și corectă, cu canini impecabili și mușcătura în foarfece. Înălţime la greabăn - masculi: 65-73 cm, femele: 59-67 cm. Întregul aspect sugerează vigoare. Deși masiv, carpatinul nu e niciodată greoi.
Dresajul este absolut necesar
În ciuda caracteristicilor bine dezvoltate și reputate de paznic destoinic al gospodăriei și animalelor, în special în zonele încercate de munte, Ciobănescul românesc carpatin a devenit din ce în ce mai apreciat și de cei care locuiesc în alte zone, fiind crescut pentru pază sau chiar ca animal de companie, datorită temperamentului docil și echilibrat atunci când este obișnuit de mic cu afecțiune. Datorită faptului că acest animal are în sânge instinctul de apărare a proprietății, este indicat să fie educat încă de la 3-4 luni în privința scopului pe care trebuie să-l îndeplinească mai târziu, fie că e vorba despre apărarea turmei, despre protecția copiilor sau despre paza casei. Așadar, dresajul este absolut necesar pentru cizelarea trăsăturilor de caracter genetic dobândite de strămoșii săi. Este ușor de antrenat cu simple recompense verbale și cu afecțiune, dar, evident, va aprecia la fel de mult și gustările în schimbul comenzilor îndeplinite corect.
Niciodată subordonat, ci mereu egal cu stăpânul
Atenție! Câine cu o personalitate puternică, pe care o subordonează celui pe care îl recunoaște ca stăpân, Ciobănescul românesc carpatin nu va fi niciodată 100% supus, ci un partener egal al stăpânului său și trebuie tratat ca atare. El poate fi crescut și în apartament, deși cel mai bun loc este o curte generoasă. În niciun caz nu trebuie chinuit în spații înguste, în care nu se poate plimba în voie. Dacă este crescut la bloc, trebuie scos afară de cel puțin două ori pe zi, la plimbări de câte o oră, deoarece nu trebuie uitat că în genele sale există urme bine definite ale „ciobanului patruped” care însoțește turmele kilometri întregi pe zi.
O rasă extrem de rezistentă
Acest câine solid, cu blana foarte deasă și lungă, necesită îngrijire permanentă. Periajul se realizează chiar și o dată pe zi, mai ales în perioadele de năpârlire, când există riscul să se formeze „câlți”. Hrana trebuie să fie de bună calitate, cea peletată și „premium” fiind de preferat. Se recomandă deparazitări interne și externe frecvente și schema completă de vaccinare. De asemenea, controalele medicale veterinare frecvente și suplimentele cu vitamine și minerale, după caz, pot preveni anumite probleme. Per total, aceasta este una dintre cele mai rezistente rase de câini la îmbolnăviri, în special dacă face suficientă mișcare în fiecare zi și dacă este îngrijit corespunzător. Speranța de viață poate ajunge chiar și la 14 ani.
SFAT. Pentru perpetuarea în bune condiții a acestei rase străvechi, puii trebuie înscriși la Asociația Chinologică, iar la reproducţie se vor folosi doar exemplarele funcţionale şi clinic sănătoase, ce prezintă conformaţia tipică rasei.
Fala României, omologat internaţional în anul 2015
Primele mărturii ale existenței acestei rase au fost găsite în cultura Cucuteni, în oseminte extrem de asemănătoare cu cele ale Ciobănescului românesc de astăzi. În anii ’30, profesorul Gheorghe Moldoveanu caracteriza pentru prima dată acest câine din punct de vedere fenotipic și genotipic. Prezentul standard a fost modificat şi revizuit în 1982, 1999 şi 2001 de Asociația Chinologică Română, iar în 2002, Comisia tehnică a acesteia a reformulat standardul în conformitate cu modelul propus de Federația Chinologică Internațională. Eforturile crescătorilor de a omologa la nivel internațional această rasă au fost încununate de succes în anul 2015, când Ciobănescul românesc carpatin și Ciobănescul românesc mioritic au devenit primele două rase de câini din România recunoscute oficial la nivel internațional.