de Roxana Istudor şi Claudiu I.
Aidoma entuziaștilor fani ai sălilor de exerciții fizice, în fiecare an, la început de vară, ursul negru asiatic pleacă în căutarea febrilă a acelui tip de hrană care îi va transforma grăsimea în masă musculară, au descoperit cercetătorii japonezi.
Forma fizică optimă „de vară”
După studii extinse asupra urșilor negri din Japonia, cercetătorii niponi de la Universitatea Agricolă din Tokyo au constatat că urșii negri caută cu frenezie hrană care să le asigure masă musculară în locul grăsimii acumulate pentru hibernare, astfel încât vara să-i prindă în altă... formă fizică. Cu multă discreție și cu mijloace de observare ultramoderne, cercetătorii au sesizat ce preferă să mănânce urșii negri dintr-un areal de 60 de kilometri pătrați din regiunea Munților Ashio-Nikko între lunile aprilie-iulie. După ce au realizat documentarea necesară, au constatat că nutrienții pe care îi consumă urșii negri pentru „forma de vară” sunt cei care le asigură înlocuirea țesutului gras cu masă musculară.
Goana după proteine: muguri şi iarbă crudă
Potrivit rezultatelor studiului condus de doctor Shino Furusaka, în luna mai este căutată hrana cât mai bogată în proteine, dar săracă în fibre, întrucât sistemul digestiv al urșilor nu este complet refăcut, în așa fel încât să le poată procesa pe cele din urmă. În dietă au intrat mugurii proaspăt răsădiți, iarba crudă și, pe măsură ce au apărut, florile plantelor. După cum se cunoaște din cazul multor regimuri similare adoptate de oameni, proteinele refac rapid masa musculară, care înlocuiește grăsimea.
Regim „personalizat”: se trece pe furnici
Pe măsură ce se apropie de vară, urșii evoluează din perspectiva dietei. Astfel, în luna iunie înlocuiesc mare parte dintre plantele după care alergau cu câteva săptămâni în urmă cu un regim bazat în cea mai mare parte pe furnici. Studiind compoziția plantelor care nu demult fuseseră consumate cu lăcomie, specialiștii japonezi au observat că între timp acestea își pierduseră din calitatea de furnizori de proteine, ceea ce a generat dezinteresul urșilor porniți pe a-și clădi masă musculară, fiind astfel nevoiţi să se reorienteze spre alte „alimente”.