de Roxana Istudor şi Cristian Blănuţă
Forma și funcția inimii se deosebesc foarte mult, în regnul animal, față de aceleași date din dreptul cordului uman. În cazul unor specii, acest organ vital apare în înfățișări și cu abilități aproape incredibile.
Caracatița are trei!
Orice caracatiță are trei inimi. Două sunt dedicate pompării sângelui, iar cea de-a treia se ocupă de restul corpului cefalopodului. Din cauza faptului că această inimă unică responsabilă pentru atât de mult se oprește atunci când animalul înoată, caracatița o protejează mai mult, târându-se. O altă adaptare de acest fel este cea a broaștei de pădure care trăiește în zona arctică. Pentru a rezista într-un mediu atât de ostil, acest mic animal încremenește când vine gerul, iar inima se poate opri timp de zile întregi, chiar săptămâni, fără ca broasca să moară. Imediat ce temperatura din mediul înconjurător urcă, inima animalului repornește. A- ceastă abilitate este studiată de mult timp de cercetători, care vor să decodifice acest mecanism pentru a-l adapta la condiția bolnavilor care așteaptă un transplant.
Cordul de 180 de kilograme al balenei albastre
Cel mai mare animal din lume, balena albastră, trebuie să aibă și o inimă pe măsură. Mult timp, în absența vreunui exemplar care să poată fi studiat din această perspectivă, s-a speculat că organul respectiv ar fi de dimensiunea unui automobil. La un moment dat a apărut și oportunitatea de a se constata concret cât de mare este inima gigantului planetei: o balenă albastră a pierit în ghețurile din Newfoundland, iar cercetătorii s-au grăbit să-i deschidă cutia toracică. A fost nevoie de patru oameni care să împingă afară organul enorm prin cavitatea creată și s-a constatat că avea 180 de kilograme, fiind capabilă să pompeze 150 de litri de sânge la fiecare bătaie. În ce privește dimensiunea, inima exemplarului studiat avea un diametru de 1,2 metri.
13 camere în gândacul de bucătărie
Respingătorul gândac de bucătărie are o inimă ca nicio alta: are 13 camere și nu face să circule sânge, ci o substanță vâscoasă, gălbuie, numită hemolimfă. Aceasta nu conține oxigen, insecta luându-l prin deschizăturile din corp. Și mai interesant este faptul că inima acestor gândaci nu bate - mușchii din cavitatea toracică se contractă și se relaxează pentru a trece hemolimfa prin inimă. O altă ciudățenie naturală este poziționarea inimii în cazul râmelor. Chiar dacă nu se pot numi chiar „inimi”, organele care realizează această funcție sunt concentrate în jurul esofagului și nu pompează, ci strâng vasele sangvine pentru a face sângele să circule.
Girafele au mușchi pe vena jugulară
Pentru a pompa sânge la o înălțime de aproximativ cinci metri, inima girafei este un organ cu totul excepțional. Mai ales că trebuie învinsă și gravitația: în timp ce sângele spre picioare se duce mai ușor grație acestei forțe, pentru a-l împinge spre capul care se află la aproape doi metri de locul în care se află poziționat cordul este nevoie de un „ajutor”: aşadar, girafa are în dotare un mușchi în vena jugulară, astfel încât mișcatul continuu al capului să nu afecteze animalul în momentul în care sângele din cap se întoarce la inimă. În combinație cu un coagulant natural redutabil, această însușire asigură o presiune a sângelui în cazul girafelor de două ori mai mare decât în cel al oamenilor.
Peștele-zebră regenerează muşchiul cardiac
Ca în cazul majorității speciilor de pești, și inima peștelui-zebră are două camere și aceleași atribuții ca în cazul inimii umane. Ceea ce face diferența majoră între inima acestui pește și a altora este capacitatea de a regenera mușchiul cardiac! Un studiu recent a relevat faptul că peștele-zebră își poate reface țesutul inimii, reușind să regenereze aproape un sfert din mușchiul organului în decurs de două luni.