de Roxana Istudor şi Alexandru Brădescu
Potrivit unui index global care urmărește situația animalelor crescute pentru consumul uman în 50 de state mari producătoare de carne, statele dezvoltate înregistrează cele mai dure condiții pentru creșterea animalelor în ferme.
Statele bogate, fruntașe la mijloacele barbare de masacrare
Voiceless Animal Cruelty Index (VACI) a luat în calcul starea în care sunt crescute animalele de la fermele din statele aflate în fruntea producției globale de carne pentru consum, care dau circa 80% din total. Datele sunt uluitoare. Se estimează că în fiecare an consumul uman sacrifică 70 de miliarde de capete, echivalentul a 191 de milioane de exemplare pe zi, aproape opt milioane pe oră sau 2.200 pe secundă. În condițiile creșterii constante a consumului de carne și produse animale, alte date vin să arunce lumină asupra a ceea ce înseamnă această creștere la nivelul fermelor: majoritatea animalelor sunt permanent ținute în spații strâmte, în care aproape nu au loc să se miște sau să ajungă la hrană. Puii sunt mutilați fără anestezie, unghiile, dinții, organele genitale, coarnele sau cozile fiind smulse ori tăiate în proceduri barbare, notează worldanimalnews.com. În indexul VACI, în fruntea metodelor dure de tratament aplicate animalelor de sacrificiu se situează fermele din SUA, Australia, ca și cele din Venezuela și Belarus. În mod surprinzător pentru mulți, state ca Tanzania, Kenya sau India s-au situat printre cele mai puțin crude din perspectiva tratamentului aplicat animalelor domestice destinate consumului.
Păsările trăiesc cu picioarele rupte
Necesarul enorm determină măsuri de o cruzime care i-ar putea pune pe gânduri pe consumatorii de carne. Fermierii reduc costurile, hrănind animalele chiar și cu resturi, uneori ale altor animale, ținându-le în spații foarte înguste și fără posibilitatea să se întindă pentru a dormi. Ca să nu devină agresive din cauza condițiilor, ca și pentru a stimula creșterea aberantă, li se administrează tot felul de medicamente, care, prin intermediul cărnii rezultate, se întorc la oameni, notează lcanimal.org. Fiecare grupă de animale furnizoare de carne are de îndurat condiții teribile. Astfel, pentru că producătorii iau mai mulți bani pe păsările cu picioare și piept mai mari, le cresc „pe repede înainte”. În scurt timp devin atât de grele, încât oasele le cedează, și picioarele li se rup deseori. Iar ca să nu se lupte unele cu altele, stresate de condițiile draconice în care sunt ținute, li se taie pintenii pe viu.
Vițeii sunt menținuți în stare de atrofiere, pentru „frăgezime”
Vitele sunt încărcate la grămadă în mijloace de transport neadecvate, apoi transportate pe indiferent ce distanțe în condiții de expunere la intemperii, private de apă sau de îngrijire medicală. Odată vândute, sunt marcate pe viu cu fierul roșu sau li se taie câte o bucată din gușa care le atârnă sub gât. Tot în scop de identificare... În foarte multe cazuri, și tot fără anestezie, sunt castrate și le sunt tăiate coarnele. Iar în locurile în care cresc pentru producție sunt nevoite să mănânce și să doarmă în propriile dejecții și li se administrează hormoni de creștere. În ceea ce privește vițeii, aceștia sunt legați cu lanțuri, ținuți în imposibilitatea de a se mișca, sunt hrăniți cu un lapte sărac în fier, fiind menținuți într-o stare de atrofiere ca să aibă carnea deschisă la culoare și moale. Unii sunt uciși înainte de a împlini o săptămână, pentru comenzile de carne „fragedă”, alții, la 16 săptămâni. Nu văd niciodată lumina soarelui și nu gustă nicicând iarba.
Purcelele, în gestație permanentă
În fermele de porci pentru consum, femelele sunt menținute gestante încontinuu. Stau în spații în care aproape nu se pot mișca, uneori sunt fixate de podea cu lanțuri. Animalele devin atât de stresate, încât rod în permanență zăbrelele cuștilor. După ce fată, își pot alăpta puii doar trei săptămâni (față de 17, în mod natural), apoi purceii sunt luați și puși la îngrășat. În condițiile în care sunt ținuți, cam 15% mor înainte de a fi trecuți în această etapă. Fiecare purcel supraviețuitor are coada tăiată pe viu, ca să nu-i fie mușcată de ceilalți. Femela este refecundată obligatoriu, apoi, când nu mai poate produce câți purcei este nevoie, intră la abator.
Curcanii sunt scufundaţi în „băi electrice“
Curcanii care se transformă în pachete de carne apetisantă pot muri zdrobiți de mașinăriile care îi încarcă pentru sacrificare. Dacă ajung în abator sunt atârnați cu capul în jos, apoi scufundați într-o „baie” cu electricitate, care uneori, ca să nu se altereze carcasa, nu este la un voltaj suficient de mare încât să omoare păsările. În acest fel, multe păsări ajung „conștiente” la locul unde le este retezat gâtul.