Main menu

header

672 28 1de Roxana Istudor şi Eduard Popa

Schimbările climatice și pescuitul excesiv vor duce la pierderea a peste 70% din populația mondială de pinguini regali în deceniile următoare.

Cu 500.000 de exemplare mai puțin

Cel mai recent studiu legat de perspectivele speciei de pinguini regali arată date înspăimântătoare: înainte de finalul secolului, dacă actualele tendințe privind încălzirea globală și pescuitul se mențin, peste 70% din populația de pinguini regali ai lumii vor dispărea, notează „Daily Mail”. Topirea calotei glaciare privează păsările de zonele în care se înmulțesc și se hrănesc, ceea ce a dus la scăderea cu 500.000 de exemplare a populației în doar zece ani. Cele circa un milion de exemplare vor fi nevoite să se mute dacă emisiile de gaze cu efect de seră vor continua în ritmul actual.

Își pierd locurile de hrană și de cuibărit

Potrivit echipei de cercetători internaționali de la Universitățile Ferrara, din Italia, și Strasbourg, din Franța, care au realizat mai multe simulări pe calculator privind evoluția speciei, schimbările de habitat și zonele vulnerabile, în deceniile următoare jumătate dintre perechile formate în Antarctica, în zona Insulelor Edward, unde se găsește cea mai mare parte a populației de pinguini regali din lume, își vor pierde posibilitatea de a se hrăni și de a se înmulți. Declin masiv vor înregistra și exemplarele din Kerguelen, Insulele Falkland și Tierra del Fuego, care vor fi nevoite să parcurgă distanțe tot mai mari pentru a se hrăni.

Puii mor de foame pe mal

Cercetătorii atrag atenția că pinguinul regal ar putea deveni amintire într-un răstimp mult mai scurt decât se estimase cu ocazia unor cercetări anterioare. „Dacă nu se iau măsuri pentru stoparea sau măcar încetinirea încălzirii globale generate de activitățile umane, în special de supraexploatarea resurselor și pescuitul excesiv, specia va dispărea în viitorul apropiat”, detaliază experta Celine Le Bohec. De altfel, chiar și aceste estimări sunt aproximative. „Pinguinii regali sunt părinți excepționali. Sunt capabili să parcurgă și 400 de kilometri în căutare de hrană pentru puii lor. Din cauza pescuitului excesiv, nu mai găsesc hrană decât mult mai departe, iar puii lor pier de foame pe mal, așteptându-i”, arată experții.

„În majoritatea coloniilor, durata deplasării părinților după hrană va depăși în deceniile următoare capacitatea puilor de a sta nemâncați“ (Celine Le Bohec, Universitatea Strasbourg)