de Roxana Istudor şi Eduard Popa
Există păsări care „consideră” că dacă pot moșteni teritoriul altora sau măcar sunt tolerate să caute hrană pe acesta este suficient pentru a-și amâna propria reproducere și a face pe „bonele” pentru puii altora.
Își amână propria reproducere
În cazul în care anticipează beneficii viitoare, unele păsări nu ezită să aibă grijă de familiile altor exemplare. Potrivit specialiștilor de la Universitatea Groningen, care au elaborat un studiu pe această temă, în circa zece procente din totalul speciilor de păsări din lume se înregistrează fenomenul ca anumiți indivizi să-și amâne întemeierea propriilor familii pentru a ajuta alte exemplare ale aceleiași specii să-și crească puii. Încă de pe vremea observațiilor lui Charles Darwin oamenii de știință au considerat că animalele sunt creaturi egoiste, centrate pe hrană și pe înmulțire și că nu fac altceva decât să caute orice modalități de a se împerechea și a-și transmite mai departe propriile gene. După recentele observații s-au iscat nedumeriri în legătură cu puterea motivului care ar putea determina unele păsări să amâne acest episod crucial și să consume energie pentru a avea grijă de puii altor păsări...
Șansa de a moșteni teritoriul
Biologul evoluționist Sjouke Kingma arată că indivizii care fac acest gest nu încearcă altceva decât să-și îmbunătățească propriile perspective. După cercetări detaliate asupra unui număr de 44 de specii, expertul a concluzionat că păsările caută astfel de ocazii în primul rând pentru a moșteni teritoriile celor de care au grijă sau pentru a fi acceptate pe aceste spații. Poate tocmai de aceea „țintesc” să aibă grijă de păsări „single” și, dacă nu găsesc, recurg la varianta ajutorului pentru puii altora. În orice caz, premiul cel mare pentru care își neagă propriul instinct de procreere este teritoriul. „Păsările văd teritoriul în același fel în care noi ne percepem casele. Unele specii de «proprietari» permit altor păsări să trăiască pe teritoriile care le aparțin și să aibă grijă de puii lor. Dacă ar putea părea firesc în condițiile în care păsările ar fi înrudite, nu este întotdeauna cazul. Potrivit cercetărilor mele, «proprietarii» beneficiază de mult ajutor dacă păsările care fac acest serviciu au o perspectivă să moștenească teritoriul respectiv”, punctează Kingma.