de Călin Popa şi Florica Pintea
Oamenii sunt o specie uimitoare - pe de o parte, sunt capabili să construiască poduri sau să compună muzică, pe de altă parte au reușit să ducă spre extincție specii întregi de animale doar din lăcomie. Dar tot oamenii au izbutit, în câteva cazuri, să salveze specii de necuvântătoare.
Tamarinul-leu auriu
Tamarinul-leu auriu este o mică maimuţă, care provine din pădurile de pe coasta Atlanticului, din Brazilia. Specia este cunoscută ca fiind ameninţată cu dispariţia din cauza distrugerii excesive a habitatului. Populaţiile rămase în sălbăticie sunt limitate în trei zone mici din pădurea tropicală braziliană din sud-est, iar numărul exemplarelor scăzuse la numai 200 de indivizi în 1981. Eforturile de conservare au debutat în anii ’80, iar mulţumită interacţiunii pozitive a oamenilor, numărul a crescut la 3.200 și continuă să sporească.
Astăzi, aproximativ o treime din toţi indivizii aflaţi în sălbăticie provin din programele de înmulţire din captivitate.
Antilopa Bongo
Este cea mai mare antilopă africană şi este împărţită în două populaţii, pe câmpiile de jos şi în regiunile muntoase din Africa Centrală şi de Vest. Antilopa Bongo de vest este listată ca fiind „aproape ameninţată”, în timp ce surata sa de est este „foarte puternic ameninţată” cu dispariţia. Populaţia estică (sau de munte) a avut de suferit din cauza despăduririlor şi a braconajului. În 2000, antilopa Bongo a fost adăugată în Planul de Supravieţuire a Speciilor, şi, în numai şase ani, părea să revină la un număr normal de exemplare. Din nefericire, până în 2013, succesele au fost anulate de activitatea umană. Doar 100 de indivizi au rămas în afara captivităţii.
Oryxul arab
Oryxul arab, adesea numit „unicornul arab”, a fost considerat ca fiind dispărut din sălbăticie încă din anii ’70, din cauza vânării excesive. Din fericire, au existat populaţii în grădinile zoologice de pe tot mapamondul, ceea ce i-a determinat pe conservaționiști să declanşeze „Operaţiunea oryx”, cu scopul de a împerechea şi de a reintroduce populaţiile în sălbăticie. Un proiect care a început cu doar câțiva indivizi a reprezentat un succes în restabilirea populaţiilor acestei specii în Oman, Arabia Saudită şi Israel, cu peste 1.000 de exemplare. „Operaţiunea oryx” s-a dovedit unul dintre cele mai de succes programe de reproducere în captivitate şi de reintroducere în sălbăticie încercate vreodată.
Calul lui Przewalski
Raritate în lumea animală, calul lui Przewalski este considerat ca fiind din categoria speciilor ameninţate grav cu dispariţia. Toţi indivizii existenţi sunt descendenţii celor 31 de cai capturaţi în 1945. Aceştia au fost ţinuţi în captivitate şi folosiţi într-un program de împerechere iniţiat aproximativ în acelaşi timp în care au dispărut din sălbăticie, în anii ’60. Mulţumită programului de împerechere stabilit de Societatea Zoologică din Londra împreună cu cercetători mongoli, aceşti primi (și ultimi la acel moment...) cai au ajutat la revenirea speciei în habitatul natural, iar în 2016 populația lor depășea 2.000 de exemplare.
Leopardul de Amur
Este una dintre cele mai rare subspecii de leopard de pe Terra, dusă în pragul extincției de comerţul ilegal cu blănuri, care pot ajunge şi la 1.000 de dolari bucata pe piaţa neagră. Spaţiul nativ al acestor feline este în regiunea Primorye, din sud-estul Rusiei, şi într-o mică regiune din China. Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii a pus specia pe lista celor puternic ameninţate cu dispariţia. Până în 2015 se estima că numai 60 de indivizi mai trăiau în sălbăticie. Eforturile de conservare au avut loc încă din 2007. De la începerea proiectelor, populaţia sălbatică a atins 103 exemplare, la începutul anului 2018. Este nevoie de şi mai multă muncă, însă leopardul de Amur aproape a fost salvat de la extincţie.
Vulturul pleşuv
Americanii recunosc cu uşurinţă această pasăre de pradă ca animal naţional al Statelor Unite, dar mulţi nu ştiu că a fost cândva pe cale de dispariţie. Când statul de peste Ocean a fost creat, erau sute de mii de perechi de cuiburi de vulturi pleșuvi, dar în anii ’50, numărul a scăzut la numai 412 pe tot cuprinsul SUA. Autoritățile au punctat vânătoarea ca fiind principalul motiv al declinului în 1984, cu o culpă adițională în dreptul unui pesticid care a fost interzis de atunci. Au fost începute eforturi de conservare, iar până în 2006, 9.789 de perechi au fost raportate de Serviciul de Pescuit și Sălbăticie din Statele Unite. Vulturul pleșuv a fost în final înlăturat de pe lista speciilor aflate în pericol a guvernului federal, în 1995.
Balena cu cocoașă
Cele mai mari specii de pe planetă sunt adesea cele mai amenințate cu extincția. La fel ca multe alte specii de cetacee, balena cu cocoașă a fost vânată până aproape de dispariție. Când a devenit evident că balenele erau aproape dispărute și nu se puteau reînmulți fără ajutor, întreaga lume a conștientizat dezastrul și a instituit un moratoriu asupra vânării lor, în 1966. Mai trăiau doar 5.000 de exemplare... De atunci, balenele au consemnat o revenire spectaculoasă. Spre deosebire de alte animale, un program de înmulțire în captivitate nu este posibil pentru exemplare care cântăresc în medie 36 de tone fiecare. A fost depusă multă muncă pentru a conserva specia, care, chiar și revenită din pragul extincției, tot este doar la o treime din cât număra cândva.
Condorul californian
Una dintre cele mai longevive specii de păsări din lume, condorul californian, are o durată medie de viaţă de 60 de ani. În 1987, superbele răpitoare au dispărut din sălbăticie. La acea vreme mai existau numai 27 de indivizi în viaţă, însă, mulţumită eforturilor de conservare ale Parcului de animale sălbatice din San Diego şi ale Grădinii Zoologice din Los Angeles, specia a fost reintrodusă în sălbăticie cu succes până la mijlocul anilor ’90. Reîntoarcerea în habitatul său a condorului de California reprezintă unul dintre cele mai de succes eforturi făcute vreodată, întrucât este deopotrivă şi una dintre cele mai rare specii de păsări, dar şi una care a supravieţuit extincţiei.