de Alexandru Brădescu şi Sorin Dumitrescu
„Chien de berger roumain de Mioritza”, așa cum îl cunosc străinii, Ciobănescul românesc mioritic este una dintre mândriile țării noastre. Și pe bună dreptate, deoarece și-a câștigat acest drept secole de-a rândul, stând alături de români în cele mai grele și mai frumoase momente, de la nopțile geroase din munți, de odinioară, până la concursurile de frumusețe de peste hotare în care este purtat azi cu tricolorul aproape.
Alături de păstori, de secole
Emblema câinilor originari din România, Ciobănescul mioritic le-a stat alături ciobanilor din țara noastră în urmă cu multe veacuri și continuă să fie și astăzi un ajutor de încredere la stâne, în special în centrul țării. În plus, este din ce în ce mai apreciat și în mediul urban sau în gospodăriile rurale, fiind crescut nu numai pentru pază, ci și ca animal de companie, datorită temperamentului său echilibrat care îl recomandă. Ciobănescul mioritic face parte dintr-o rasă endemică prezentă în spaţiul carpato-danubian, potrivit Asociației Chinologice Române, și și-a câștigat popularitatea prin aspectul său impozant și prin curajul nemăsurat, fiind capabil să alunge atât persoanele răuvoitoare, cât și animalele sălbatice, inclusiv urșii.
Înălțimea la greabăn poate ajunge la 75 cm
Este un câine utilitar viguros, de talie mare, cu un corp bine dezvoltat, pieptul lat și picioare puternice. Lungimea este medie, spatele solid, larg și musculos, la fel și umerii. Are o blană lungă, deasă, ușor ondulată, de circa 10-16 cm, iar culoarea de bază este albul, cu pete negre sau gri. Greutatea este proporțională unui câine mare, dar nu trebuie să fie gras. Masculii sunt mai înalți și mai puternici decât femelele. Înălțime la greabăn: masculi - 75 cm, femele - 70 cm. Capul este masiv, craniul larg, puțin arcuit. Osul occipital al acestor câini este larg și pronunțat. Botul este puternic, nasul bine dezvoltat, larg și negru, iar urechile nu sunt foarte mari. Ochii sunt de mărime medie, puțin ovali, de culoarea chihlimbarului sau căprui-deschis. Aceștia au o expresie calmă și inteligentă. Gâtul este musculos și masiv, de lungime medie. Maxilarele sunt puternice, dentiția puternică, iar mușcătura în foarfecă. Coada este purtată în jos când animalul este în repaus, dar când câinele este atent sau se află în acțiune, aceasta este purtată ridicată, un pic curbată, putând depăși nivelul spatelui, dar niciodată rulată pe spate.
Bun pentru gospodăriile în care sunt și copii
Mioriticul este un câine inteligent, energic, echilibrat, calm și adaptabil. În ciuda faptului că este un reputat păzitor al proprietății, cu riscul vieții, este prietenos cu persoanele inofensive, în special cu copiii, fiind deosebit de recomandat pentru aceștia. Fiind genetic foarte devotat stăpânului și căminului, va avea mare grijă de ei și se va juca neobosit, spre deliciul întregii familii. Este foarte important să fie dresat de mic, deoarece tinde să fie excesiv de protector și trebuie învățat să se muleze pe nevoile stăpânilor. Nu este greu de dresat, deoarece este obedient și este predispus să facă ce i se cere, prinzând foarte repede comenzile.
Are nevoie de mișcare în fiecare zi
Este bine să fie crescut la curte, dar să aibă loc să alerge. Poate fi ținut și în apartament, însă trebuie scos afară cel puțin de două ori pe zi câte o oră. Este agil, sprinten și are nevoie de mișcare în fiecare zi, altfel ajunge să dezvolte probleme de sănătate premature. Blana sa deasă necesită îngrijire permanentă, de aceea este bine să fie obișnuit de când este mic să fie periat o dată la câteva zile. Este un câine foarte rezistent dacă este îngrijit corespunzător și dus la controale veterinare periodice. Poate trăi chiar și 13-15 ani. Hrana trebuie să fie de bună calitate, cea peletată și „premium” fiind de preferat. Se recomandă deparazitări interne și externe frecvente și schema completă de vaccinare. De asemenea, suplimentele cu vitamine și minerale, după caz, pot preveni anumite probleme, însă acestea se administrează numai la recomandarea unui specialist.
SFAT. Pentru perpetuarea în bune condiții a acestei rase străvechi, puii trebuie înscriși la Asociația Chinologică, iar la reproducţie se vor folosi doar exemplarele funcţionale şi clinic sănătoase, ce prezintă conformaţia tipică rasei.
Omologat la nivel internaţional
Standardul acestei rase a fost redactat de Asociația Chinologică Română în 1981. Comisia tehnică AChR a adaptat și a revizuit standardul la 29 martie 2002, în conformitate cu modelul stabilit de Federația Chinologică Internațională la Ierusalim. Eforturile crescătorilor de a omologa la nivel internațional această rasă au fost încununate de succes în anul 2015, când Ciobănescul românesc mioritic, alături de Ciobănescul românesc carpatin au devenit primele două rase de câini din România recunostcute oficial la nivel internațional.