de Andrei Dicu şi Adrian Barna
Există o mulțime de povestiri despre cutremure. Cu toate astea, cei care… credem noi că nu cuvântă au cuvântul. Animăluțele… Ele ne anunță cel mai des când urmează pericolul. Că este vorba despre motanul Pike, despre crocodilul Joe ori despre cățelușa Sara, ori despre altă „lighioană” dulce pe care o iubiți, e bine de știut. Sunt multe momente în viață în care aceste „animăluțe” ne ajută. Și e bine să le ascultăm…
Cârtița alergată cu săpăliga
Era anul 893, iar acțiunea se petrecea în Armenia. În orașul Dvin, a fost găsit un înscris referitor la ceea ce s-a întâmplat în seara de 27 martie. Noaptea, a început, brusc, un cutremur. El a fost însoțit de o mulțime de zguduituri și de bubuituri, în urma cărora orașul a fost considerabil distrus. Au picat palatele cârmuitorilor, o mulțime de oameni au rămas în moloz și sub acoperișurile căzute ale caselor nu mai respira niciun suflet. Potrivit lui Artruni Tovma, care scria în „Istoria casei Arțaruni”, prin anul 1887, „nenumărate cadavre au fost îngropate în crăpături și prăpăstii”. Înainte de dezastru, potrivit postului tv Discovery, o cârtiță rosese poarta primarului orașului, iar acesta o alergase, ulterior, cu o săpăligă….
O prevestire din Gruzia
Pe vremuri, cutremurul era considerat ca o pedeapsă trimisă oamenilor pentru păcatele lor. În Letopisețul „Kartlis thovreba”, s-a păstrat descrierea cutremurului de la Tmogva din Gruzia. „În ziua învierii Domnului, s-a supărat Dumnezeu pe lume și a scuturat-o de la bază așa de puternic, încât munți înalți și falnice stânci s-au transformat în pulbere, orașele și satele s-au distrus, bisericile s-au răsturnat, casele s-au prăbușit și au îngropat sub ele pe locuitori”. Așa s-a și întâmplat. S-a prăbușit și orașul Tmogva și au pierit o mulțime de oameni. N-au rămas în picioare nici catedrala, nici biserica, nici cetatea… „Plânsetele și suspinele erau de nedescris”, s-a consemnat în lucrarea referitoare la dezastrul din 14 aprilie 1275. Poate că e inutil să vă spunem că, doar cu o zi înaintea dezastrului, o pisică albă intrase pe geamul paharnicului prințului din Tmogva. Evident, felina a primit un șut în fund… Cataclisme subterane s-au mai produs și în Rusia. La 10 mai 1230, chiar la Liturghie, s-a zguduit pământul Rostovului, Vladimirului, Suzdalului, Kievului, Pereaslavlului și Novgorodului. Bisericile de piatră s-au spart în bucăți, iar, potrivit Letopisețului Lavrențiev, „peșterile în care era pregătită masa pentru cei obidiți au fost sparte de pietre”. În prealabil, la Rostov, fuseseră eutanasiați câteva zeci de câini, care, tam-nisam, se adunaseră să latre în fața Primăriei. Curat fatalitate…
Mâța din Calabria
Din timpuri străvechi, regiunea Calabria, din sudul Italiei, a suferit de multe ori de pe urma stihiei subterane distrugătoare. Iată ce au povestit martorii oculari ai cutremurului care a avut loc la 5 februarie 1783: „Viața se desfășura aici ca de obicei, toți erau ocupați cu treburile lor zilnice. Nimeni nu se gândea la dezastrul care se apropia. La un moment dat, s-a produs o lovitură subterană puternică și spaima a cuprins toată populația. Au fost suficiente două minute ca o regiune roditoare enormă să se transforme într-un morman de dărâmături. Pământul se ridica și cobora asemenea valurilor mării. Clădirile mari se prăbușeau cu zgomot și pârâituri. Copacii mari, parcă bătuți de furtună, se înclinau spre pământ și parcă îl atingeau cu vârfurile. Pietrele pavajelor săreau în aer și cu zgomot rostogolitor cădeau înapoi pe pământ”. Înainte de toată nebunia, o pisică neagră traversase piața din fața Primăriei, ostentativ, cu pași mici, oprindu-se în drum. Un alt șoc s-a produs la 28 martie și ceea ce a scăpat după primul seism s-a distrus acum. „Lanțul de munți care trec prin Calabria nu a rezistat nici el la această lovitură violentă și numeroase stânci s-au prăvălit, bubuind, în văile luxuriante, plantate cu măslini. În lungul țărmului mării, stâncile rupte din munți și prăbușite îngropau grădinile înverzite. Doi munți, destul de mari, situați de o parte și de alta a unei văi, parcă au plecat de pe baza lor și cu un huruit incredibil au alunecat de pe ea. În câmpie, ei s-au întâlnit și au oprit cursul râului, care, pentru o vreme, parcă a dispărut, ca să apară din nou la lumină, răzbătând de sub sfărâmituri și săpându-și o nouă cale. Marea se zbuciuma ca în timpul uraganului. Noaptea, încă înaintea primului șoc, când toți dormeau liniștiți, valurile au lovit țărmul cu forță și au inundate clădiri și nave. Au murit mulți oameni. Pe unii dintre ei, marea dezlănțuită i-a înghițit în valurile sale”. Este povestirea unui anume V. Lunkevici, publicată la Moscova, în 1939. Un rus, un turist, care aflându-se în vizită în Italia, a adoptat… o pisică neagră.
Șerpi care urlă după sare
Istoricul V. Potto, în cartea „Războiul din Kaukaz, în unele schițe, episoade, legende și biografii”, povestește despre cutremurul din Daghestan: „În ziua de 25 februarie, la ora 1 şi 13 minute, locuitorii au fost uimiți de un vuiet neobișnuit, de parcă în apropiere galopau 1.000 de călăreți. Nimeni nu și-a dat bine seama când pământul s-a clătinat și s-au produs două șocuri subterane așa de puternice, încât pereții cetății s-au sfărâmat brusc, turnurile grele au fost aruncate în șanț, iar cazărmile s-au prăbușit. În Andreevskaia, după norul dens de praf care s-a ridicat, mult timp nu s-a putut vedea nimic și se auzea doar pârâitul macabru al clădirilor care se dărâmau. În Andreevskaia au fost distruse 900 de case de piatră și 9 moschei”. Potto menționează la finalul lucrării sale că, înainte ca furia planetei să se dezlănțuie, „o mulțime de șerpi ieșeau din canale și urlau după sare”. Ficțiune sau nu, e bine de ținut minte…
Darwin și papagalul
Marele savant naturalist Charles Darwin, în timpul călătoriei sale în jurul lumii pe nava „Beagle”, a vizitat, în perioada 1831-1836, orașul Conception din America de Sud, care, nu cu puțin timp înainte, fusese măturat de pe suprafața pământului de un cutremur violent. „Nu mă încumet să descriu amănuntele spectacolului, deoarece consider absolut imposibil să se exprime acele impresii complexe pe care le-am încercat. Este dureros să vezi că opere care i-au costat pe oameni atât timp și atâta muncă au fost distruse într-un minut”, a spus Darwin. Ei bine, au trecut peste 130 de ani și orașul Conception, renăscut din ruine, a fost, din nou, teatrul unui cutremur devastator. Deși primarul urbei, Bennophon s-ar fi numit, avea un papagal vorbitor care, cu doar câteva zile înainte de dezastru, i-ar fi spus câteva vorbe…de duh, stăpânului său.
Ciorile lui Skufis
În anul 1894, la 20 și la 28 aprilie, undele de cutremur s-au rostogolit cumplit sub pământul Greciei. O parte din țărm s-a scufundat în mare. Toate satele de pe un teritoriu de 6.000 de kilometri pătrați din apropierea Mării Adriatice s-au transformat în ruine. Geologul Nana Skufis, care era pe atunci în munți, scria: „Părea că ne aflăm pe acoperișul unui cazan enorm, cu apă clocotită. Șocurile se simțeau vertical, de jos în sus. Eu și însoțitorii mei ne luam zborul și cădeam ca niște mingi de cauciuc. De la ora 9:00 dimineața, din ziua de 27 aprilie și până a doua zi, la 6:00 dimineața, am numărat 365 de șocuri subterane. Între timp, am observat un stol imens de ciori, care mă înconjurau”.
Păsările lui Abich
Se vorbește foarte mult despre orașul Șemaha, din Azerbaidjan. În ultimii 270 de ani, el a fost afectat de 11 cutremure puternice. Deosebit de distrugătoare au fost cele din 1806 și din 1859. După seismul din 1859, cunoscutul om de știință Otto Abich a prezis că orașul Șemaha va fi distrus complet, iar prorocirea s-a îndeplinit. „La 31 ianuarie 1902, viața în oraș mergea pe făgașul obișnuit. Ziua era însorită, dar rece. La ora 7:30 dimineața, unii dintre locuitorii orașului au simțit o ușoară vibrație a solului. Păsările de pe cer, ca niciodată, nu se mișcau de pe pavaj. La ora 11:00, șocul s-a repetat. Locuitorii, obișnuiți cu asemenea reacții ale pământului, au rămas calmi. Dar s-a dovedit că acele păsări erau vestitoarele nenorocirii care se ivea. Aceasta s-a întâmplat la ora 12:50, când sub pământ s-a auzit un vuiet sinistru, iar imediat după aceea s-a produs un șoc puternic. Pământul s-a cutremurat, a palpitat… Din nou, un șoc enorm, apoi al treilea și al patrulea… Aerul a fost străpuns de țipete de spaimă și de deznădejde. Deasupra orașului s-a ridicat un nor de praf. Pentru un timp, totul a fost acoperit, dar norul s-a împrăștiat, iar aceia care au rămas în viață au văzut în fața lor, în locul orașului natal, un morman de ruine. Sute de case erau rase până la temelie, mii de oameni și de animale înmormântate sub dărâmăturile lor…”, scrie același Abich.
Evoluție și catastrofe
Problema prezicerii cutremurelelor este încă departe de a fi rezolvată. Deocamdată, important este faptul că au fost determinate regiunile periculoase sub aspect seismic, au fost alcătuite hărți de prognoză și după ele au fost indicate termenele aproximative de repetabilitate a cutremurelor. Urmează o muncă de studiere a factorilor numeroși, deja cunoscuți, clasificarea lor în factori neîndoielnici, întâmplători, dar obligatorii, precum și căutarea de noi procedee de prezicere a acestor calamități, care perturbează periodic desfășurarea pașnică a vieții. La această muncă, trebuie să participe, concomitent cu seismologii, geologi, geofizicieni, geochimiști, geodezi, geomorfologi și reprezentanți ai multor altor profesiuni.
Cu ce ne ajută animalele? Evoluția lor pe Pământ a fost însoțită de multe catastrofe. La animale trebuia să se dezvolte o anumită reacție, în timpul acestor dezastre, o reacție care le ajută să simtă la timp pericolul care se apropie și să se salveze. Caracterul complet neașteptat și consecințele grave, inevitabile, ale cutremurelor au generat în popor credința în manifestarea unor forțe supranaturale, care trimit pe pământ nenorocirile ca pe o pedeapsă de la Dumnezeu, care îl lovește pe om pentru păcatele lui. Frica față de dezlănțuirea stihiei subterane, inexplicabilitatea esenței ei, toate acestea s-au reflectat în numeroase legende, basme și în superstiții. În Filipine există povestea potrivit căreia, odinioară, cuceritorii străini l-au detronat pe regele băștinaș și l-au pus în lanțuri, într-o peșteră. Imediat, țara a fost scuturată de furtuni subterane.
Peștele gigantic, cu mustățile pe fundul mării
La japonezi a existat credința că tsunami și cutremurele se produc deoarece peștele gigantic „namudzi” gâdilă cu mustățile fundul mării. Imaginea acestui pește se lipea înainte pe ferestrele locuințelor ca o vrajă împotriva acțiunii distrugătoare a cutremurului. În alte legende japoneze, se spunea că aceste seisme se produc deoarece peștele enorm Lup de Mare începe să se miște, dur, în pământ. Această credință s-a născut în secolul al XVIII-lea, după care multe cutremure au fost descrise în documente istorice cu menționarea acestui pește, iar imaginile lui s-au păstrat și după cutremurul celebru din 1855. Englezii numesc acest pește „catfish” și s-ar părea că denumirea lui ar trebui tradusă ca „pisica-pește”. În realitate, această denumire provine de la cuvântul „cat”, folosit într-un sens diferit în jargonul marinăresc. Se pare că în jargonul vechi al kazahilor și al kirghizilor, se spune că Pământul se reazemă pe un pește enorm. Pe marginea lui stă un taur albastru, ținând într-un corn, cerul. Dacă peștele se mișcă, se produce cutremurul, iar dacă se va mișca taurul albastru, se va produce sfârșitul lumii.
Când nevăstuicile și iepurii pleacă la plimbare
În multe legende care s-au transmis până în zilele noastre, legate de cutremure, se arată că această nenorocire este prevestită de animale. Comportarea stranie, neașteptată, a animalelor înainte de cutremure este o prevestire. Comunicarea cea mai veche, care a ajuns până la noi, asupra comportării animalelor, se referă la cutremurul din anul 328 î.Hr., în care a fost distrus orașul grec Helikos. Atunci, cu câteva zile înaintea dezastrului, nevăstuicile și iepurii au ieșit din vizuinele lor. În Mesopotamia Antică, prevestitorii diferitelor calamități naturale se considerau șerpii, pentru că ei posedă o sensibilitate extraordinar de dezvoltată și presimt deosebit de bine apropierea cutremurului.
Șobolanii și fazanii, vestitorii dezastrului
Multe semne prevestitoare de cutremur, în funcție de comportarea animalelor, sunt descrise în documente istorice vechi, din China. Țipetele bruște ale fazanilor, capturile extraordinare la pescuit, migrația șobolanilor, salturile peștilor pe țărm, cântecul păsărilor în noapte, urletul puternic al câinilor, auzit la mari distanțe, iepurii de vizuină părăsindu-și refugiile, albinele care își construiesc stupii în locuri joase… Locuitorii din orașul venezuelean Caracas credeau în capacitatea câinilor și a pisicilor de a presimți cutremurele. Înainte de catastrofe, animalele simțeau o neliniște puternică. În China și în Japonia, din timpurile cele mai vechi, oamenii aveau încredere în prevestitorii biologici. Din păcate, în Europa și în America, informațiile asupra animalelor prevestitoare de cutremure sunt considerate, categoric, de oamenii de știință, drept un soi de legendă.
Un Setter irlandez și 20 de seisme
În ultimii zece ani, oamenii de știință au reînceput să studieze, cursiv, prevestitorii biologici. În SUA au fost organizate, anual, conferințe internaționale pe fondul acestei probleme. Au fost editate două volume științifice referitoare la comportamentul animalelor. Până acum, oamenii de știință din diferite țări au înregistrat 282 de cazuri veridice de comportare neobișnuită a necuvântătoarelor, înainte de cutremur. Asta, după ce în ultimii 100 de ani, în China și în Japonia au fost descrise 20 de cutemure înaintea cărora s-a remarcat comportarea neobișnuită a animalelor. În Rusia, geofizicianul A.A. Nikonov a descoperit 20 de cutremure preliminate de starea anterioară a animalelor, el fiind, de altfel, posesorul unui Setter irlandez.
Japonezul Rykitaky şi regula cercetării prevestitorilor
Încă din anul 1923, D. Hunting, încrezător în capacitatea animalelor de a prevesti catastrofele care se apropie, a sintetizat informațiile cunoscute lui din Europa Occidentală pentru anii anteriori. Dar nimeni nu a acordat atenție lucrării lui și ea nu a influențat dezvoltarea științei asupra prevestitorilor cutremurelor. Seismologul japonez T. Rykitaky a publicat la Moscova cartea „Prevederea cutremurelor”, în care a descris numeroase cazuri de comportare neobișnuită a animalelor înainte de seisme. Analizând 157 de cazuri, el a conchis: „Ar fi bine să se introducă regula cercetării prevestitorilor după animale, deşi dovezi științifice riguroase nu există”.
Elisee Reclus: „Un rod al imaginaţiei“
Unul dintre cei mai instruiți oameni ai timpului său, cunoscutul enciclopedist Elisee Reclus, considera că toate relatările asupra animalelor prezicătoare sunt un rod al imaginației. Charles Richter, în îndrumătorul său clasic „Seismologia elementară”, scria: „Legenda despre cutremure conține adesea informații că animalele, cum sunt caii și altele, se comportă neobișnuit cu câteva ore înainte de cutremure puternice. Dacă acestea au și loc, se explică prin reacții mici, nepercepute de oameni”.