de Laura Zmaranda şi Adrian Barna

Din 1970 și până acum au dispărut 60% dintre mamifere, păsări, pești și reptile, se arată într-un raport World Wide Fund la realizarea căruia au contribuit 59 de cercetători din întreaga lume. Cauza primordială a extincțiilor masive o constituie creșterea consumului de alimente și folosirea iraţională a resurselor naturale. Omul, prădătorul cel mai de temut al Terrei, cu cele mai sofisticate metode de distrugere la îndemână, a uitat să trăiască în armonie cu natura. Cine a avut de suferit?

Papagalul Spix’s macaw, o poveste cu final nefericit

În 2011 se lansa pe marile ecrane o animație a cărei principal personaj era un papagal Spix’s macaw care pornește într-o călătorie incredibilă către Brazilia pentru a-și întâlni jumătatea. Povestea celor doi papagali din animație, ultimii descendenți ai speciei lor, are un final fericit. În realitatea de zi cu zi, finalul este altul pentru că în 2018 specia a fost declarată dispărută din mediul ei natural. Cauza principală care a condus la extincția acestui papagal spectaculos o constituie defrișările masive ale pădurilor. Deși specia a dispărut din sălbăticie, există șanse ca aceasta să fie reintrodusă în habitatul ei natural. De altfel, reprezentanții Grădinii Zoologice Pairi Daiza din Belgia fac eforturi pentru ca acest lucru să se întâmple. Totul a început cu o donație făcută către grădina zoologică, o fundație din Berlin a dăruit instituției patru exemplare de Spix’s macaw - doi masculi și două femele. Planul de reintroducere a păsărilor în habitatul lor natural mizează pe faptul că urmașii celor două perechi vor fi eliberați anul acesta într-o regiune protejată în nord-estul Braziliei. Apoi în fiecare an vor fi eliberate câte 10 păsări până când populația de Spix’s macaw din sălbăticie va fi suficient de puternică și de stabilă pentru a supraviețui în habitatul natural. În programul de conservare a speciei se are în vedere și înființarea unui centru de creștere a papagalilor al cărui obiectiv va fi monitorizarea reintroducerii lor în sălbăticie.

Urmaşii rinocerului alb vor fi creaţi în laborator

Rinocerii albi au fost vânați pentru cornul lor până la extincție. Situația a devenit atât de dramatică încât la începutul anului 2018 mai existau doar trei exemplare din această specie, două femele și un mascul. Însă în martie, masculul Sudan (numele țării sale de origine), care trăia în rezervația Ol Pejeta din Kenya, a murit la vârsta de 45 de ani. Pentru ca specia să nu dispară definitiv - în momentul de față mai există doar cele două femele de rinocer alb - un grup de oameni de știință din Italia încearcă să găsească soluții pentru perpetuarea ei. Astfel, folosind sperma recoltată de la trei masculi de rinocer alb înainte de a muri aceștia au creat în laborator un embrion. Din nefericire, acesta nu va avea gene pure pentru că ovulul folosit pentru concepția lui nu este de la o femelă de rinocer alb, ci de la o subspecie apropiată rinocerului alb. Deși această realizare nu îndeplinește pe deplin obiectivul de a crea in vitro un exemplar pur de rinocer alb dovedește că în laborator sperma de rinocer și ovulele pot fi combinate cu succes în afara unui uter natural.

Ultima şansă pentru urangutanul Tapanuli

În 2017, oamenii de știință descopereau în pădurile din Sumatra de Nord o specie de urangutan necunoscută până la acel moment. Este vorba despre urangutanul Tapanuli. Această specie este diferită de uragutanul de Sumatra sau urangutanul bornean prin faptul că are o genetică foarte distinctivă, prezintă o formă diferită a corpului și a capului, textura blănii este, de asemenea, diferită și la fel și comportamentul. Oamenii de știință spun că urangutanul Tapanuli este doar cea de-a șaptea specie mare de maimuțe cunoscută pe Pământ și că este, în mod evident, printre cele mai periclitate. În momentul de față există mai puțin de 800 de urangutani Tapanuli care trăiesc în trei fragmente restrânse de pădure. Așadar, surprinzătoare nu este doar descoperirea lui, ci și faptul că la momentul în care specia a fost identificată a trebuit să fie trecută pe lista roșie a animalelor aflate în pragul extincției. Motivul principal care a condus la această situație este distrugerea habitatului natural. Potrivit datelor World Wide Fund, Borneo a pierdut peste 100.000 de urangutani în ultimii 16 ani.

Leopardul Amur, specie care trăieşte acum doar în Rusia (odinioară se regăsea şi pe teritoriul Chinei), se află, de asemenea, la limita extincţiei. Acesta a fost vânat intensiv pentru blana superbă, dar şi incendiile de pădure, defrişările şi extinderea terenurilor agricole sunt factori care au contribuit semnificativ la reducerea numă- rului de leoparzi Amur. Apogeul extincţiei a fost atins între anii 1970 şi 1983 când mai bine de 80% din populaţia de leoparzi Amur a fost decimată. Astăzi mai sunt doar 60 de exemplare. Dacă pădurile în care trăiesc leoparzii Amur vor fi conservate atunci şi acesta va avea o şansă la viaţă.