de Andrei Dicu şi Alexandru Brădescu
Vastitatea lumii colecționarilor, care nu întotdeauna apelează la practici tocmai „ortodoxe” pentru a-și satisface pasiunile, a dus la apariția unor noi meserii, și anume a vânătorilor și a traficanților de fluturi. Lumea tenebroasă a capturii și a vânzării de aripi colorate este pusă în mișcare de fascinația față de aceste trofee delicate. Pe toată planeta se face comerț cu fluturi rari, atât legal, cât și ilegal, iar încrengătura este amplă, începând cu oamenii care prind zburătoarele, până la cei care intermediază tranzacțiile și la colecționari.
Bantimurung, „Regatul” din Indonezia
Fluturii par să trăiască la limita vieții, ca și când ar pluti în umbra unui văl mortal. Sunt atât de delicați, încât e aproape imposibil să-i atingem când ei încă trăiesc și pentru mulți dintre noi este foarte greu să ne mai bucure după ce mor. Cu toate astea, moda fluturilor a existat dintotdeauna, dar s-a dezvoltat foarte mult în anii ’70. Spre exemplu, localitatea Bantimurung, din Indonezia, găzduiește de mulți ani un parc național și este numită „Regatul fluturilor”. Marele naturalist britanic Alfred Russel Wallace vizitase acest loc în urmă cu aproape un secol și descria zona drept „o priveliște splendidă, punctată cu pâlcuri de fluturi viu colorați, în portocaliu, galben, alb, albastru și verde, care, atunci când erau tulburați, se ridicau în aer cu sutele, formând nori pestriți”. Parcul Bantimurung se vede de la o distanță de câțiva kilometri. Face parte dintr-una dintre cele mai vaste formațiuni carstice din lume, modelată când straturile de calcar și de sol, spălate de ape, au lăsat în urma lor conuri și turnuri impunătoare ce se ridică drepte sau înclinate deasupra peisajului. Coridoarele dintre ele sunt sinuoase, ba uneori chiar coboară în subteran și reapar la suprafață, în locuri în care cascade străvechi încă le șlefuiesc, cu încetinitorul. Piața este îngrămădită în jurul intrării în Parcul Ecoturistic, care este poarta către Parcul Național. O sculptură reprezentând un fluture Papilio Blumei încununează poarta de intrare în Parcul Ecoturistic. Parcul Național din jur, înființat în 2004, ajută la gestionarea unor amenințări la adresa fluturilor, precum pierderea habitatului și pesticidele, dar se confruntă, în schimb, cu problema braconierilor. În contrast cu discreția vânătorilor, care își întind capcanele în cețurile muntelui, piața este un adevărat carnaval, o explozie multicoloră. Vânzătorii ambulanți strigă „fluturi, fluturi!”, în timp ce mulțimea se plimbă printre rândurile de tarabe. Două feluri de vizitatori populează peisajul. Unii sunt turiștii, care poartă tricouri cu fluturi, beau din căni și mănâncă dulciuri cu aceeași simbolistică, iar ceilalți sunt comercianții, veniți pentru afaceri. Ei trec în revistă tarabele cu mii și mii de fluturi, unii înrămați, alții închiși în casete cu capac de sticlă...
O legislație complicată
Fluturii capturați în toată Indonezia se vând fie pe piața din Bantimurung, fie la Jakarta, intermediar fiind un șef al industriei indoneziene a fluturilor, care îi comercializează, ulterior, tuturor dealerilor din lume. În momentul în care, spre exemplu, un Papilio Blumei (fluture cu aripi ca de o catifea neagră, fiecare brăzdată de o dungă albastru-verzuie, în nuanța cozii de păun) este montat într-o casetă specială pentru a fi expus, prețul său este aproape de 100 de dolari. În schimb, alte specii, protejate la nivel internațional, se vând la prețuri astronomice. Spre exemplu, vânătorii de astfel de ființe spun că Fluturele-Pasăre se vinde pe bani mai frumoși decât Blumei, dar nimeni nu oferă și detalii clare legate de preț. Asta, pentru că este specificat clar că este ilegal să vânezi atât Blumei, cât și alte specii rare, mai ales în Bantimarung. De fapt, capturarea ornitopterelor este interzisă peste tot, astfel că fluturii ajung pe piața neagră. Din păcate, însă, regulile din Indonezia, referitoare la prinderea, vânzarea și exportarea fluturilor sunt complicate și afectate de tot soiul de excepții, care permit, în anumite condiții, chiar și cumpărarea și repunerea pe piață a unor specii periclitate, crescute în scop comercial. Problema devine cât de greu este să deosebești un fluture sălbatic de unul crescut la o fermă. Iar piețele se întrepătrund, gurile rele susținând că autoritățile sunt la curent cu acest comerț.
Studiile lepidopterogului Yasusuke Nishiyama
La începuturi, tehnica vânătorilor de fluturi era rudimentară. Băștinașii din Indonezia prindeau orice creatură care se întâmpla să treacă în zbor pe lângă casele lor și o ofereau străinilor care vizitau insula. Nu peste multă vreme, străinii care poposeau aici ajunseseră să cunoască mai multe lucruri despre fluturi decât localnicii. Jasmin Zainuddin, un vânător de fluturi de pe insula indoneziană Sulawesi, a povestit pentru Discovery Channel că un colecționar francez i-a arătat un clopot de sticlă în care prindea fluturi, folosind puțin eter. Mai târziu, unul dintre cei mai cunoscuți lepidopterologi din Asia, japonezul Yasusuke Nishiyama, a vizitat insula în dese rânduri, iar Jasmin l-a ajutat să prindă fluturi. Niponul a constatat că Jasmin era isteț, atent și părea să aibă o afinitate reală față de fluturi. În următoarele două decenii, Nishiyama a tot revenit pe insulă și de fiecare dată l-a rugat pe indonezian să-l ajute în timpul expedițiilor din munți. În drumețiile lor, japonezul i-a dezvăluit o întreagă lume a acestor ființe, precum tiparele de zbor, de împerechere și modul de odihnă. Jasmin a învățat o mulțime de lucruri despre fluturi. „Guvernului nu-i pasă”, a adăugat el, pentru sursa citată. Mai mult, el și-a arătat ostilitatea față de politica diriguitorilor statului, care au construit Parcul pentru Ecoturism și care, în acest mod, i-au alungat familia din respectivul spațiu.
Târgul de insecte de la Tokyo atrage curioși din toată lumea
Colecționarii și comercianții cumpără și vând exemplare de fluturi din Africa, Asia, din cele două Americi și din alte regiuni, la un celebru eveniment anual: Târgul de insecte de la Tokyo... Acesta, deși nu are un website dedicat, atrage pasionați de pe tot mapamondul. Ca și fluturii înșiși, piața internațională pe care ei sunt tranzacționați se mișcă discret și valoarea sa este destul de greu de estimat. Cu toate acestea, conform unor păreri avizate, acest comerț ar putea rula aproximativ 800 de milioane de dolari pe an, din care, anual, la Târgul de la Tokio se fac tranzacții în valoare totală de 150 de milioane de dolari. Și nu vorbim doar despre vietățile vânate și comercializate, ci despre o întreagă industrie de produse adiacente. La fiecare ediție, iau drumul către Indonezia cărți japoneze despre fluturi sau având ca subiect lumea insectelor. Deși nu le pot citi, compatrioții lui Jasmin Zainnudin le privesc ilustrațiile, alături de copiii lor. De asemenea, la multe case asiatice, cărămizile din pereți au forma aripilor atât de familiare ale fluturilor...
Piața neagră, estimată la sute de milioane de dolari, anual
Dincolo de pasiunea pentru cărți și pentru decorațiuni, rămâne problema uciderii fluturilor, în scopul comercializării ilegale. În anul 2007, o investigație a Serviciului pentru Pescuit și Viață Sălbatică din Los Angeles s-a finalizat cu condamnarea lui Hisayoshi Kojima, un japonez care se considera „cel mai căutat contrabandist de fluturi din lume”. El se oferise să-i vândă unui agent sub acoperire o colecție ilegală de fluturi, în valoare de 250.000 de dolari. Astăzi, este foarte dificil de evaluat cât de mare este piața neagră a fluturilor, la nivel mondial, dar estimările merg până la sute de milioane de dolari, rulați anual. Asta, în condițiile în care „mâna de lucru” este foarte ieftină. Este de notorietate cazul petrecut, nu demult, în Papua de Vest, unde mai mulți comercianți de fluturi atrăgeau molii pentru comercianții niponi, construind capcane din cearșafuri albe și lumini puternice. Afaceriștii angajau săteni, care urmau să îngrijească fluturii din crescătorie și să lucreze ca ghizi, pentru onorarii de nimic.
1.800 de „rochii” moarte, descoperite la Shandong
Nu demult, lucrătorii vamali din provincia Shandong, din estul Chinei, au făcut o captură impresionantă, după o banală căutare în bagajul de mână al unui bărbat. Atunci când au examinat geanta cu raze X, oamenii legii au găsit 2.800 de fluturi morți, aduși ilegal în țară. Dintre aceștia, 1.800 erau specii protejate prin lege, potrivit Convenției Internaționale de Comerț referitoare la speciile faunei și ale florei subacvatice, aflate pe cale de dispariție, la care China a aderat în anul 1980. În total, intraseră în țară patru pachete, provenite din Malaezia și din Indonezia. În acte, erau declarate ca fiind... rochii. Potrivit publicației „People’s Day”, se pare că transporturile ar fi fost trimise unui suspect, care le-a comandat de pe internet și care intenționa să le vândă.
Un colet buclucaș, descoperit în Serbia
Nu doar Asia și America sunt „teatrele” comerțului ilegal, ci și Europa de Est. În urmă cu mai bine de zece ani, un colet poștal care conținea 98 de fluturi rari, provenind din Insulele Solomon din Pacific, a fost interceptat la Belgrad de autoritățile vamale sârbe. Potrivit BBC, insectele, care valorau, la vremea respectivă, aproximativ 10.000 de dolari pe piața neagră, erau moarte, împachetate în hârtie și înghesuite într-un pachet de carton. Era vorba despre o specie rară de fluturi, protejată prin convențiile internaționale privind speciile de animale aflate pe cale de dispariție, care necesită licență specială pentru import și export. Reprezentanții Agenției de Protecție a Mediului din Serbia au declarat că fluturii au fost importați cu documente false. Oficialitățile de la Belgrad erau convinse că zburătoarele au fost destinate vânzării ilegale în Serbia, la un preț de aproximativ 13.000 de dolari. Persoana care trebuia să primească pachetul a fost acuzată de contrabandă și a fost închisă pentru trei ani. Potrivit postului BBC, „comerțul ilegal cu animale rare a devenit o afacere profitabilă, în Balcani”, iar, din acel moment, autoritățile sârbe și-au intensificat eforturile în abordarea acestui tip de infracțiuni.
Vladimir Nabokov: „Am vânat fluturi, deghizat în fel și chip!”
Este dificil de spus de ce fluturii inspiră asemenea obsesii. De ce colecționarii din Epoca Victoriană erau înnebuniți după ei, de ce oamenii de afaceri japonezi le dedică încăperi întregi sau de ce marele scriitor Vladimir Nabokov i-a studiat toată viața, în detalii microscopice. În lucrarea sa, intitulată „Vorbește, memorie”, eruditul american de origine rusă a notat: „Am vânat fluturi în tot felul de tipuri de climă, deghizat în fel și chip. Ca băiețaș drăgălaș, cu pantaloni până la genunchi și cu șapcă de marinar... Apoi, ca expat ciolănos și cosmopolit, cu geantă de flanelă și cu beretă. În fine, ca bătrân gras, cu pantaloni scurți și fără pălărie...”.
Peter Cullen, condamnat cu suspendare pentru uciderea unui „Mare Albastru“
Ideea comerțului cu fluturi sună aproape nenatural și pompos, dar internetul a făcut posibilă formarea unei piețe moderne. În anul 2017, în premieră, autoritățile engleze au condamnat un bărbat numit Peter Cullen, pentru că a prins și a ucis un exemplar Papilio Ulysses, numit și „Marele Albastru”, unul dintre cei mai rari fluturi care trăiesc pe pământ britanic. În timpul percheziției, poliția a decoperit în casa lui Cullen o mulțime de fluturi deja împachetați, pentru a fi trimiși către vânzare. Ulterior, autoritățile au stabilit legătura între Phillip Cullen și un cont de licitații online, iar „ucigașul de fluturi”, cum a fost poreclit, a fost condamnat, ințial, la şase luni de închisoare. Ulterior, însă, pedeapsa i-a fost comutată la 250 de ore în folosul comunității.
Coada Rândunicii supravieţuieşte pieţei negre
Dintre cele aproximativ 20.000 de specii de fluturi de pe glob, Coada Rândunicii îi încântă pe colecționari într-un mod aparte. Printre cele 560 de specii de Coada Rândunicii se numără cei mai mari fluturi din lume și cei mai scumpi și mai periclitați dintre ornitoptere, adică dintre ființele care imită zborul păsărilor. Aceste vietăți se confruntă cu un pericol triplu, și anume pierderea habitatului, schimbarea climei și braconajul. Datorită programelor de conservare și legilor antibraconaj, fluturii de tipul Coada Rândunicii supraviețuiesc în pofida pieței negre, unde speciile protejate se vând cu atâtea mii și mii de dolari. Cu toate acestea, spre exemplu, Coada Rândunicii de Luzon, fluture descoperit în 1965, este, adesea, etichetat eronat de comercianți (ca și când ar fi o specie inferioară), tocmai ca să scape de rigorile legii.