de Laura Zmaranda şi Adrian Barna

În 2015 am aflat prima oară despre lupta care se poartă pentru existența ciocârliei. Ovidiu Neculai Bufnilă (medalion), responsabil de relațiile cu presa al Societății Ornitologice Române, mi-a vorbit atunci despre campania de sensibilizare pe care o inițiaseră în speranța că vor reuși să oprească vânătoarea ciocârliei în România. Nu s-a întâmplat lucrul acesta, dar lupta nu a fost în zadar pentru că au reușit să obțină micșorarea cotelor de vânătoare la această specie. Ciocârlia a revenit acum în atenție printr-un ordin aprobat de Ministerul Apelor şi Pădurilor care permite decimarea a 440.000 de ciocârlii. Această decizie nu a rămas fără ecou în rândul celor care iubesc natura cu toate viețuitoarele ei, așa că mediul online a reacționat prin lansarea unor petiții care solicită ca persecuția ciocârliilor să înceteze. Interviul de față are menirea de a promova acest demers. Să pledăm pentru viața ciocârliei, pasărea-simbol a României.

„Este vânată pentru limba ei, folosită la diverse preparate gastronomice de lux”

- Când a început vânătoarea ciocârliei în România?

- Până în 1996 niciun român nu a vânat vreodată ciocârlie. Aceasta era pasărea pe care o vedeau românii când ieșeau la câmp, să secere grâul. Le cânta ciocârlia în lan dimineața, era superb. Nimeni nu a avut nimic cu pasărea asta. Din 1996, când interesul străinilor față de vânătoarea în țara noastră a căpătat avânt, a început persecuția ei în România. Faptul că se vânează nu ar fi neapărat o problemă, dar se vânează doar în interes financiar și printr-o metodă ilegală. Este vorba despre atrapa electronică, interzisă prin lege. În momentul în care se folosește atrapa și sunt chemate păsările, sunt doborâte foarte multe. Noi am reușit să scădem la jumătate cota de vânătoare, dar nu am terminat încă lupta. Noi vrem să fie scoasă de pe lista păsărilor care pot fi vânate. Ciocârlia chiar nu prezintă interes pentru vânătorul român. În schimb străinii vin și o decimează. Păsările sunt vânate pentru limba lor, folosită la diverse preparate gastronomice de lux.

- Câte exemplare de ciocârlie mai sunt în țara noastră?

- Estimăm că în România mai sunt cel mult 850.000 de perechi de ciocârlii de câmp. Ca urmare a campaniilor de sensibilizare pe care le-am făcut începând cu 2015, deși nu a fost interzisă vânătoarea, cotele stabilite anual de ministrul apelor şi pădurilor au scăzut uşor în ultimii ani. A fost o luptă purtată prin numeroase petiţii lansate în spaţiul public care au strâns zeci de mii de semnături. La nivel european, populațiile de ciocârlii sunt estimate între 40.000.000 şi 80.000.000 de perechi cuibăritoare, iar efectivele sunt stabile în estul Europei. Cu toate acestea, ciocârlia este amenințată de degradarea și de pierderea habitatului propice, precum și de vânătoarea excesivă din unele țări.

„Pot trăi în sălbăticie până la 10-11 ani”

- La începutul anului, această situație a ciocârliei a căpătat o nouă dimensiune.

- Într-adevăr, potrivit unui ordin publicat în „Monitorul Oficial” la 14 mai, Ministerul Apelor și Pădurilor a aprobat împușcarea a circa 440.000 de ciocârlii în sezonul de vânătoare mai 2019 - mai 2020. Practic, potrivit legii, un vânător are voie să ucidă zilnic 50 de ciocârlii. Cifra este ușor mai mică față de sezonul trecut, însă țara noastră este una dintre ultimele din UE care mai permite vânătoare acestei specii. Cotele de vânătoarea la ciocârlia de câmp în perioada 2015-2020 au fost următoarele: 15 mai 2019 - 15 mai 2020 - 439.330 de exemplare; 15 mai 2018 - 14 mai 2019 - 447.029 de exemplare; 15 mai 2017 - 14 mai 2018 - 295.874 de exemplare; 15 mai 2016 - 14 mai 2017 - 494.760 de exemplare; 15 mai 2015 - 14 mai 2016 - 363.570 de exemplare; 15 mai 2014 - 14 mai 2015 - 683.066 de exemplare.

- Cum recunoaștem această pasăre, ce caracteristici specifice are?

- Ciocârlia este o pasăre de mici dimensiuni, lungimea corpului este de 18-19 cm, anvergura aripilor este de 30-36 cm, iar masa corporală de 45-55 g. Penajul este în general maro deschis, cu pete dese întunecate, cu abdomen alb și cu marginea posterioară a aripii albicioasă. Spre deosebire de masculi, care au o creastă mult mai accentuată, femelele prezintă o creastă mai mică. În general, ciocârliile preferă habitatele de stepă și câmpie cu vegetație ierboasă abundentă și pot trăi în sălbăticie până la 10-11 ani.

Declinul populației de ciocârlii, cu aproape 50% în ultimii 25 de ani, a fost influențat de mai mulți factori, printre care, primordial, tehnologizarea și chimizarea agriculturii. În contextul acesta, una dintre soluțiile găsite pentru a stabiliza  populațiile de ciocârlii a fost interzicerea vânătorii. Momentan, doar șase țări din Uniunea Europeană mai permit această vânătoare, printre care și România

Puţine exemplare rămân peste iarnă în ţară

- Ciocârlia este o pasăre sedentară sau migratoare?

- Ciocârlia de câmp migrează sezonier spre sud în lunile septembrie-octombrie. După trecerea iernii revine pentru cuibărit în lunile martie-aprilie. Ciocârliile sunt păsări monogame (se reproduc începând cu al doilea an de viață) care încep să cuibărească între lunile iunie şi august. În ritualul de alegere a partenerului, ciocârliile se înalță de la sol, chiar și până la 100 m. În aer, ciocârliile se lansează în piruete în jurul partenerului, cântă în diferite triluri (emite 340 de sunete diferite) și coboară spre sol cu pauze de plutire în aer. Cei doi parteneri își construiesc cuibul pe adânciturile din sol pe care le căptușesc cu frunze și paie, iar pentru interior folosesc altfel de materiale mai fine, precum pânzele și perișorul de păianjen. În general, depun între trei și cinci ouă. După aproximativ 15 zile, puii eclozează, iar îngrijirea și hrănirea lor cu semințe și insecte le revin ambilor părinți. La 25 de zile puii devin independenți și părăsesc cuibul parental. Odată cu venirea toamnei, ciocârlia își încetează trilurile. Acestea se adună pe miriști în stoluri mici. Foarte puține rămân în țară. Majoritatea pleacă în migrație.

Ciocârlia este o specie cu răspândire în toată Europa și Asia. Populațiile central și nord-europene, cele din Peninsula Balcanică, nordul Africii, precum și cele din Rusia, Kazahstan și sudul Asiei sunt în totalitate migratoare, iar cele din vestul, sudul și sud-vestul, precum și sud-estul Europei și regiunea central-sudică a Asiei până în estul continentului sunt populații sedentare. De asemenea, există și o populație redusă de ciocârlii în sud-estul Australiei și Noua Zeelandă, unde, conform studiilor, specia a fost introdusă.