de Andrei Dicu şi Daniel Alexandrescu
Ținutul Zimbrilor este o rezervație naturală și un spațiu care miroase a renaștere. Soare, oameni primitori, deveniți rapid prieteni, recuperarea istoriei și refacerea ecosistemului. Zimbrul, sufletul Moldovei, renaște din grija unor români pasionali. Am fost la „vânătoare” de zimbri, dar numai pentru a-i... „ochi”. Maiestuosul legendar se ascunde, cu discreția neantului și e greu de găsit, într-o lume de basm.
Zimbrul Rocco și râsul Rizi. Cu ursul Beny nu vrem să dăm ochii...
Știrea seacă sună astfel: „Ținutul Zimbrului este un proiect de ecoturism, implementat de asociația cu același nume și finanțat prin intermediul programului Green Entrepreneurship”. Este, însă, un spațiu care renaște, un leagăn modern, care te încarcă energetic. La Târgu Neamț, suntem preluați de gazdele care păreau să ne cunoască de o veșnicie. Orașul e învelit de o platoșă de flori și bântuit de soare, oamenii sunt sufletiști. Fie că sunt „oficialități” sau nu. Viorela organizează primul ei infotrip, dar are grijă de noi cu tandrețe. Cătălin e peste tot, e argint viu. Suntem puțini bucureșteni, majoritatea colegilor de drum vin din Moldova, dar ne primesc cu căldură. Pornim. O căldare cu bulgări de lumină se revarsă peste pădure. Urcăm anevoie, iar glumele sunt la ordinea zilei: „Hai, ziaristule, se vede că nu faci mișcare...”. Suntem punctuali la întâlnirea cu simbolurile, nu cu sălbăticia. Există zimbrul Rocco, râsul Rizi și ursul Beny, deveniți mascotele locului. Râșii sunt o specie aflată pe cale de dispariție, dar se încearcă repopularea zonei. Zimbrii sunt blânzi, dacă nu le tulburi intimitatea, dar cu ursul Beny parcă n-am vrea să dăm ochii...
„Călătorule, vino să asculți cum picură nemurirea din candele”
Ținutul Zimbrului se suprapune peste Parcul Natural Vânători Neamț, înființat în 1999 și devenit al treilea cel mai vizitat parc din România, după P.N. Bucegi și Apuseni și este recunoscut ca European Destination of Excellence. Turiștii găsesc locuri de cazare la peste 50 de pensiuni și hoteluri, dar există posibilități de „cantonare” la Mănăstirile Neamț, Sihăstria, Secu, Agapia și Văratec. La Zimbrărie există un centru de vizitare, unde sunt stupi și un furnicar, iar copiii pot învăța totul despre animale. Invitația „oficială” sună ca jarul condensat: „Călătorule, vino să asculți cum picură nemurirea din candele, bucură-te de pasul domol al zimbrului netemător și simte cu palma anii perindați peste Cetatea Neamțului. Află ce înseamnă balmojul, topitul, sloiul, jintuitul, alivanca sau povârla, ascultă vorba domoală a oamenilor locului și privește-i cum strâng roadele binecuvântate ale pământului. Oprește-te și lasă timpul să treacă și vei simți cum sufletul îți va cuprinde laolaltă trunchiul unui arbore, viețuitoarele știute sau neștiute ale pădurii, altarul unui schit”. Alivanca este plăcinta despre care scrie Ion Creangă și aflăm de la Viorela că balmojul este o mâncare ciobănească din caș fiert în lapte dulce, topitul, un deliciu făcut din mălai și brânză, jintuitul este zerul care rămâne în urma cașului, sloiul este un preparat din carne de vită, bine fiartă, iar poverla, o prăjitură din perje și nucă. Aici, a omeni omul e semn de noblețe. Ne continuăm, însă, drumul. Rangerul, un fel de „custode” al zonei, ne privește încălțările. Nu suntem „echipați regulamentar”, dar ne amuză glumele pe seama noastră. Aici totul zâmbește. Iarba, oamenii. Nu mai plecăm, așadar, pe drumul anevoios al zimbrului, ci ni se rezervă o potecă, potrivită pentru... „pantofari”.
Eliberarea a început la Crăcăuani
Liniștea străpunge ca un burghiu. Să nu-i speriem... În sfârșit, colosul apare. E în fața noastră, ca un tribunal majestuos. Cere respect, după ce specia i-a fost pusă la zid. Ochii lui blânzi și incendiați de suferință ne privesc. Pentru ei, e o libertate „protejată”. Apare și al doilea. Unul dintre obiceiurile lor este decojirea copacilor, în special a stejarilor și a cireșilor. Caută taninul, o substanță vitală. Rezervația acoperă 30.000 de hectare. Femelele stau singure și masculii sunt solitari. Cei pe care i-am văzut sunt... băieți. Ioan Mihuț este ranger. Ei sunt truditorii și arhitecții muntelui, ai suprapământului. „Sunt 40 de zimbri în libertate, printre care și puiuți, iar în regim de semilibertate, 12. Primii pui s-au născut în 2013. Sunt ușor de observat mai ales iarna. Pentru a-i vedea, trebuie să plecăm dimineața, să ne ghidăm după urme. Pe cei aflați în libertate îi găsim prin sistemul de monitorizare IT. Mai avem o antenă, care îi depistează în teren. Primii zimbri au fost eliberați în 2012, în zona Crăcăuani. Se dorește să se facă un proiect care să unească toate exemplarele, din Caransebeș, de la Armeniș, până în Ucraina, la limita cu Polonia. Nu știm exact, per total, câți zimbri mai sunt în România”, ne povestește rangerul. Sunt oameni care mută în spirit tradiții și realități care au nevoie nu numai de „promovare”, ci de un strop de nemurire.
Programare cu 48 de ore în avans
Aflăm că nu există salvamont, ci doar un parteneriat cu... jandarmeria. Apoi, un alt ranger ne arată o pasarelă lungă de 250 de metri, suspendată la nivelul coronamentului, pe care dacă o parcurgi, observi că pădurea e sinceră, nu are nimic pomădat. Sunt panouri cu explicații referitoare la speciile arborilor. Uneori, de aici pot fi observați zimbri, dar pentru că țarcul e mare, în această perioadă este puțin probabil. Trebuie căutați. Pentru a vizita țarcul, îți trebuie programare cu cel puțin 48 de ore înainte. O vizită în Zimbrărie poate dura și patru ore, depinde de cât de repede găsim zimbri. Deși ne depărtăm de rezervație, parcă n-am părăsit-o niciodată...
Geanina Fedeleş: „Singura destinaţie din ţară, în topul 100 al sustenabilităţii“
Geanina Fedeleș (medalion) este administratorul public al orașului Târgu Neamț, președintele Asociației Ozana și al Asociației Ținutului Zimbrului. Vorbește cald, parcă ne cunoaștem din vremuri pionierești: „Am înființat «Ținutul Zimbrului» din necesitatea de a face combinația cu Parcul Național Vânători. Am făcut o monitorizare turistică a zonei, dar chiar dacă la nivel local se simte că numărul vizitatorilor a crescut, vrem să aflăm exact pe ce public țintă ne axăm. În prima parte, ne-am ocupat de promovare, de conștientizare locală, pentru ca lumea să-și asume această identitate, a «Ținutului Zimbrului». Brandul a crescut și suntem singura destinație din țară aflată în topul 100 al destinațiilor sustenabile din lume. Suntem simpli, suntem naturali, avem zimbrii și mănăstirile. Am pornit de la legenda lui Dragoș Vodă, cu prințul maramureșean care pleacă la vânătoare în Moldova, după zimbru. Moare cățelușa lui, Molda, de aici și apa Moldovei... Este considerată legenda întemeierii Moldovei. Se spune că la Boureni este îngropat capul de bour pe care l-a vânat Dragoș. Așadar, nu doar zimbrii sunt importanți, specificul nostru este legat de faptul că avem de toate. 10 mănăstiri mari și 20 de schituri, Cetatea Neamțului și casele memoriale Creangă, Micle, Sadoveanu, Vlahuță... Aici e inima Moldovei și de aici a pornit totul și sloganul nostru este «Trăim legenda!»”.