de Andrei Dicu şi Daniel Alexandrescu
Mexicul este cunoscut drept una dintre țările cele mai violente și mai instabile din punct de vedere politic. Economia „oficială”, pentru că nu vorbim despre cea paralelă, care se sprijină pe vânzarea drogurilor, pe prostituție și pe traficul ilegal de orice tip, funcționează mai ales grație turismului. Aici, în inima acestei țări pe care unii o consideră înapoiată, se găsește o comoară, care atrage, deopotrivă, turiștii și fotografii. Licuricii și sclipirile lor în beznă, de o frumusețe efemeră, reprezintă o minune a naturii…
Fotografa Kirsten Luce: „Prezența maximă a insectelor durează doar 20 de minute”
Fotografa Kirsten Luce, de la „Wildlife Tourism”, vorbește fascinată despre licuricii mexicani: „Mai văzusem o dată aceste insecte luminând pădurile din Tlaxcala și am profitat de ocazie pentru a mă întoarce. Am avut trei nopți în care să surprind scena magică din pădure. Cu trepiedul în mână, eu și colegii mei am ajuns în pădurea cețoasă, la apus. M-am instalat și am așteptat, sporovăiala risipindu-se pe măsură ce lumina zilei scădea și apăreau mici scânteieri. Potrivit ghizilor noștri, de obicei vizitatorii nu au voie să fotografieze licuricii, pentru că prezența luminii artificiale le poate afecta obiceiurile. Când am început să fotografiez, îmi ajustam permanent expunerile, pentru a compensa lumina în scădere. Pentru a obține compoziția dorită, mi-am așezat trepiedul pe o potecă abruptă și stâncoasă și pe durata expunerilor lungi a trebuit să-l țin. În mod normal, n-ar fi mare lucru, dar licuricii erau foarte interesați de cameră și, prin extensie, de mine. Stăteam complet nemișcată, în timp ce mișunau pe mine, pe brațe, pe păr, pe față și îmi gâdilau nasul și obrajii. Din câte am observat, prezența maximă a insectelor durează doar 20 de minute pe noapte, așa că n-am avut timp decât de câteva încercări. În ultima noapte, totul s-a aranjat. Vremea a cooperat. Îmi îmbunătățisem metoda de focalizare și de compunere în întuneric cu lumini rapide de la o lanternă puternică și mă obișnuisem cu insectele pe față. În fotografii, fiecare pată de lumină este unul dintre cele câteva semnale pe care le emite un licurici în zbor pe durata unei expuneri de 30 de secunde. Le puteți urmări traiectoriile. Unii fac mici loopinguri, în timp ce alții zboară constant, într-o direcție sau alta. Prima oară când am mers să văd licuricii, nu eram sub presiunea de a surprinde această scenă minunată. Eram doar absorbită și complet fermecată. Aceea va fi mereu experiența mea favorită cu aceste creaturi luminoase”.
O jurnalistă norocoasă
Trebuie specificat însă că domnișoara Luce este norocoasă. Are privilegiul de a porni în căutare de subiecte când dorește și chiar să detalieze situațiile disperate, care îi afectează pe mexicanii de rând. În schimb, colegii săi de breaslă mexicani se confruntă cu cenzura și chiar cu amenințări cu moartea, inclusiv în momentele în care doresc să reflecteze frumusețile țării lor și unele avantaje ale turismului. Autoritățile se tem că, spre exemplu, sub masca… licuricilor și a altor atracții, aceștia ar putea oferi presei occidentale și imaginea necosmetizată a sărăciei din țara lor. Din acest motiv, mass-media mexicană prezintă foarte rar inclusiv minunile naturii…
Localnicii din Piedra Canteada, salvați de la sărăcie
Licuricii au darul de a salva atât ecosistemul, cât și pe sătenii săraci din Piedra Canteada, care, din pricina problemelor financiare au fost nevoiți să taie pădurile în neștire, pentru a vinde lemnul. De ceva vreme, însă, regiunea a devenit un punct de atracție pentru turiști. Potrivit publicației „El Sol de Puebla”, „cabanele din Parcul Piedra Canteada, aflat la 75 de kilometri distanță de Ciudad de Mexico, sunt rezervate cu câteva săptămâni înainte, de familii și de cupluri care caută o ambianță romantică”. Succesul zonei este atribuit unei idei a cooperativei rurale care gestionează locația. Până de curând, prețul scăzut al roadelor câmpului i-a obligat pe membrii comunității să taie arborii și să vândă lemnul, dezvăluie ziarul mexican. Totuși, cooperativa a decis să profite în scop turistic de licuricii care își fac apariția în lunile de vară. Afacerea a redus în mod semnificativ defrișările, asigurând venituri prin promovarea turismului și, potrivit ziariștilor de la „El Sol de Puebla”, „ajutând comunitatea să iasă din sărăcie”. Unul dintre fondatorii cooperativei, Rueda Lopez, a precizat: „Noi tăiem, trăim din pădure, dar într-o formă ordonată. Este ca o grădină. Trebuie să fie îndepărtate părțile uscate, bolnave, pentru a putea crește cu adevărat”. După ce spectacolul licuricilor a devenit principalul motor economic al cooperativei, turiștii s-au declarat de-a dreptul impresionați, după cum scrie presa mexicană. Asta în condițiile în care, potrivit National Geographic Channel, în întreaga lume, despădurirea și creșterea urbană amenință peste 2.000 de specii de licurici.
O lumină de 1.000 de ori mai puternică decât a lumânării
Nu doar Mexicul este binecuvântat de lumina licuricilor. Anual, în primele zile ale lunii iulie, în estul statului american Tennessee, milioane de asemenea insecte creează un spectacol impresionant. Masculii își sincronizează impulsurile luminoase, producând un flux strălucitor care durează trei-patru minute. Cercetătorii con- sideră că licuriciul ar avea în loc de creier un fel de generator de impulsuri. Lumina este produsă în partea inferioară a abdomenului, fiind realizată cu ajutorul unei enzime numite luciferază, care, împreună cu acidul trifosforic și în prezența oxigenului, prin oxidare, eliberează energie sub formă de lumină. Până în prezent, cu tehnica actuală, nu s-a reușit să se producă un randament atât de ridicat de lumină. Lumina produsă de licurici este de 1.000 de ori mai puternică decât cea produsă de lumânare. Aceste creaturi sunt foarte eficiente. Aproape 100% din energia produsă în reacție chimică este convertită în lumină. Prin comparație, un bec cu incandescență convertește doar 10% din energie în lumină, iar restul de 90% este sub formă de căldură. Din cauza lipsei de căldură, lumina produsă de licurici este numită și „lumină rece”.
Filmul lui Blake Congdon, un basm în câteva minute
„Licuricii magici din Mexic” este un film de câteva minute, semnat de Blake Congdon, care face furori pe internet, de mai multe luni. Producția prezintă o fată, ca „ruptă” dintr-un basm, care aprinde un felinar în așteptarea apariției licuricilor. Apoi, sunt filmați licuricii, care inițial stau ascunși, așteptând momentul prielnic pentru a-și face apariția, în general în nopțile fără Lună plină. „Astfel, numai ei pot străluci, iar dimineața, femelele își depun ouăle pe plantele încărcate cu rouă. Pentru a vedea acest spectacol, trebuie să parcurgi kilometri întregi prin pădure. Dar dacă ai ales locul și momentul potrivit, în curând, vei vedea cum licuricii vor începe să strălucească”, se spune în film. Imaginile sunt absolut fabuloase, iar regizorul Blake Congdon asigură că filmările sunt reale și că nu a apelat la efecte speciale.