de Laura Zmaranda şi Florica Pintea
În condiţiile în care habitatele naturale dispar cu repeziciune, iar civilizaţia pătrunde tot mai adânc în inima naturii, animalele sălbatice devin tot mai vulnerabile în faţa accidentelor. Iar pentru un animal care şi-a pierdut abilitatea de a supravieţui legii selecţiei naturale şansa la existenţă este infimă. Deşi de foarte multe ori se recomandă ca omul să nu intervină în cursul firesc al naturii, există şi situaţii în care animalele sălbatice trebuie ajutate. Alina Dragomir, responsabil pe partea de comunicare şi organizare a Centrului de Reintegrare a Faunei Sălbatice, aflat la câţiva kilometri de Focşani, ne spune ce este de făcut atunci când descoperim un animal sălbatic care pare să aibă probleme.
„Se acordă tratament medical, hrănire şi cazare în condiţii naturale fiecărei specii”
- De câtă vreme funcţionează Centrul de Reintegrare a Faunei Sălbatice şi din iniţiativa cui a fost fondat?
- Centrul pentru Reabilitarea Faunei Sălbatice funcționează de 12 ani, a fost înființat de Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice (ACDB) în 2007 şi este primul centru autorizat în tratarea şi reabilitarea animalelor sălbatice rănite sau bolnave cu scopul de a le elibera ulterior în mediul lor natural. Echipa centrului implică personal specializat din cadrul ACDB - biologi și medic veterinar și voluntari. Pentru deciziile importante avem înființat un comitet de etică.
- Ce presupune munca de reintegrare a animalelor sălbatice?
- Furnizarea de tratament medical și de recuperare, hrănirea și cazarea într-un spațiu corespunzător amenajat similar cu condițiile naturale fiecărei specii (în amplasamentul fostei Grădini zoologice de la Petrești, la câțiva kilometri de Focșani), monitorizarea pe camere video pentru diminuarea contactului animalelor sălbatice cu oamenii.
„La centru ajung circa 250 de pacienți anual”
- Cum este percepută această activitate în România? Înţeleg oamenii cât de importantă este munca echipei de la acest centru?
- Da, putem spune că ne bucurăm de susținerea oamenilor. Suntem contactați când apar cazuri de animale rănite, ținem legătura cu cei care le găsesc și-i informăm cu privire la evoluția stării animalului găsit. Oamenii sunt din ce în ce mai informați. De multe ori ne contactează din alte zone ale țării sau ne recomandă când apar pe internet mesaje de la persoane care găsesc animale sălbatice rănite și nu știu cui să se adreseze pentru a le salva. Am primit inclusiv donații de la publicul larg pentru dotarea centrului sau pentru aprovizionarea cu hrană pentru animale.
- Ce specii de animale ajung în centru şi care sunt problemele lor?
- Am avut pacienți diverși, de la pui de râs „orfani”, urși loviți de tren, căpriori răniți de câinii hoinari, la păsări cu incapacitatea de a mai zbura, arici și țestoase călcate de mașină. Excluzând cauzele naturale, foarte mulți pacienți ajung la centru din cauza accidentelor rutiere, coliziunii cu construcții antropice sau din cauza unor acte de cruzime ale oamenilor față de animale.
- Câte animale reintegraţi în natură la nivelul unui an?
- La centru ajung circa 250 de pacienți anual, din care cea mai mare parte se întorc în natură.
„Ursul cu trei picioare, unul dintre cele mai grave și mai cunoscute cazuri”
- Ce presupune procesul de reintegrare a animalelor?
- Procesul depinde de specie și de fiecare animal în parte, de problemele cu care ajunge la noi. Presupune adaptarea din nou la mediul natural, menținea fricii de oameni, de câini, printr-un contact minim cu aceștia, hrănirea animalelor cu mâncare cât mai asemănătoare cu cea din mediul sălbatic și alte detalii specifice.
- Care a fost cel mai grav caz preluat de centru?
- Ursul cu trei picioare este unul dintre cele mai grave și mai cunoscute cazuri. A ajuns la centru fiind pui, într-o stare gravă, lovit de tren. Membrul drept era infectat și a trebuit să-i amputăm tot membrul ca să-i salvăm viața. Operația a fost o reușită, iar puiul a crescut 1 an și jumătate la centru, apoi i-am montat colar cu GPS, l-am eliberat și l-am monitorizat 12 luni. În perioada de după eliberare rezultatele monitorizării arată că acesta a păstrat distanța față de așezările umane, având un comportament normal pentru un animal sălbatic.
„Consultați un specialist și abia pe urmă luați o decizie”
- Cum se susţine financiar activitatea de aici?
- Din fondurile proprii ale ACDB, prin proiecte finanțate de diferiți finanțatori din țară, donații ale publicului larg și sponsori pe termen lung.
- Ce trebuie să facem în cazul în care găsim un animal rănit?
- În primul rând îl observați atent de la distanță, consultați un specialist și abia pe urmă luați o decizie. De cele mai multe ori să nu faci nimic sau să faci cât mai puțin este cea mai bună soluție. Am avut multe cazuri de pui preluați din natură, fără să existe certitudinea că erau orfani. Nicio reabilitare nu va putea înlocui vreodată părinții unui animal sălbatic. De aceea, trebuie să fim foarte calculați înainte de a lua o decizie când găsim un pui de animal sălbatic. Fără dovezi evidente că puii sunt orfani, aceștia nu vor fi atinși sau mutați decât în cazurile în care sunt într-un pericol evident sau dacă sunt puși înapoi în cuib (în cazul păsărilor). Șansele de reabilitare a unui animal sălbatic crescut în captivitate sunt foarte mici.
Numere de telefon utile
- Cum vă pot contacta cei care au descoperit un animal sălbatic care are nevoie de intervenţia specialiştilor de la centru?
- Dacă ați găsit un animal bolnav sau rănit, cereți ajutorul Centrului pentru Reabilitarea Faunei Sălbatice ACDB din Focșani, judeţul Vrancea, la numerele de telefon 0731.357.850 și 0727.559.024 sau apelați serviciul de urgențe 112, care va direcționa apelul dumneavoastră către cea mai apropiată unitate specializată. De multe ori, sângerările interne fatale sau afecțiunile organelor interne nu pot fi observate fără analize detaliate. Alungarea sau urmărirea mamiferelor de talie mare rănite, în lipsa posibilității de a le imobiliza chimic, trebuie evitate, deoarece animalul rănit poate fi pus în pericol sau poate reprezenta chiar el un pericol pentru om.