de Andrei Dicu şi Adrian Barna
Nu e o noutate faptul că schimbările climatice ucid lent și indirect. Incendiile, seceta, frigul și inaniția își cer dreptul la cuvânt. Legătura dintre moartea unui animal, individual, și schimbările climatice, în general, este rareori clară, chiar și în momentul în care vietatea este atât de roasă de boală precum ursul polar filmat, recent, de postul Discovery. Rămânem, în continuare, muți în fața unui fenomen pe care ori nu vrem, ori nu știm cum să-l evităm...
O fotografie care a schimbat lumea
Uneori, poza bate viața. Operatorul și fotograful Paul Nicklen, însoțit de câțiva reporteri îndrăzneți, au pornit cu misiunea de a surprinde imagini care exprimă urgența schimbărilor climatice. N-a fost ușor să documenteze efectele lor asupra faunei. Cu ajutorul fotografiei unui urs muribund, o poză care a făcut înconjurul planetei, am crezut cu toții că am găsit o cale de a-i ajuta pe oameni să-și imagineze cum ar putea arăta viitorul schimbărilor climatice. Am fost, poate, naivi. Deși poza a devenit virală, e posibil ca unii oameni să fi uitat-o cât ai zice „urs”. Sau poate că nu...
Întins pe pământ, ca un covor lipsit de viață
În urmă cu un an, aflat într-o expediție într-un golf izolat de pe Insula Somerset, în zona Arcticii canadiene, Paul a zărit un urs polar. Imediat, le-a cerut colegilor săi să adune echipa Sea Swat de la SeaLegacy. Această organizație, înființată în anul 2014, utilizează fotografiile pentru a răspândi mesajul conservării oceanelor, iar echipa SeaSwat este o unitate mobilă de povestitori care abordează probleme urgente. A doua zi după apelul lui Nicklen, echipa a zburat până într-un sat inuit (n.r. - o populație care trăiește în Groenlanda, Alaska și Canada), din Golful Resolute. Nu exista nicio certitudine că vor găsi din nou ursul sau că acesta va fi încă în viață. Când au ajuns la golf, au scrutat țărmul cu binoclurile. N-au văzut decât clădiri dărăpănate, butoaie de combustibil goale și un peisaj extrem de dezolant, ce părea a fi o tabără de pescuit abandonată. Nu puteau localiza ursul. Abia când acesta și-a ridicat capul, au reușit să-l zărească, întins pe pământ ca un covor uitat, lipsit de viață. După forma corpului, părea a fi un mascul mare. Era momentul în care cercetătorii trebuiau să se apropie. S-au urcat într-o barcă și, ulterior, au debarcat. Vântul puternic acoperea sunetele și mirosul. Dintr-una dintre clădirile goale, au privit ursul. Nu s-a mișcat aproape o oră. Când s-a ridicat, în sfârșit, în picioare, toți și-au ținut respirația. Paul îi avertizase cu privire la ursul polar, un animal în aparență blând, dar destul de schimbător, însă nimic nu ar fi putut să-i pregătească pentru ce au văzut. Blana ursului, cândva albă, era năpârlită și murdară. Corpul său, odinioară robust, era piele și os. Imediat și-au dat seama că era bolnav sau rănit și înfometat. Cu toții înțeleseseră că, probabil, își trăia ultimele zile...
„Așa arată inaniția!”
Paul a filmat, iar colegii săi au făcut fotografii. În timp ce ursul se apropia de butoaiele goale de combustibil, în căutare de hrană, pe câțiva dintre membrii expediției i-au încercat lacrimile. Când a postat filmul pe o rețea de socializare, Paul a scris: „Așa arată inaniția!”. A notat că oamenii de știință se tem că urșii polari vor fi împinși la extincție, în secolul următor. S-a întrebat dacă populația globală de 25.000 de urși polari avea să dispară, așa cum murea acest exemplar. I-a îndemnat pe oameni să facă tot ce puteau pentru a reduce amprenta deșeurilor toxice, pentru a împiedica acest lucru, însă nu a spus că acest urs a fost ucis de schimbările climatice. Discovery Channel a preluat clipul și a adăugat subtitluri. La fel și National Geographic, care a cumpărat filmarea. A devenit cel mai vizualizat clip de acest gen, din toate timpurile. Instituțiile media din întreaga lume l-au transmis, iar platformele de socializare s-au umplut de păreri legate de acest subiect. Se pare că filmarea lui Paul Nicklen a ajuns la uluitorul număr de 2,5 miliarde de oameni...
Titluri dramatice și o eclipsă de dovezi
Misiunea a reprezentat un succes, dar exista o problemă. Eroii povestirii noastre pierduseră firul narațiunii. Primul rând din filmul prezentat spunea: „Așa arată schimbările climatice”. Acestea erau evidențiate cu albastrul distinctiv al brandului. Celelalte posturi care au preluat filmarea au făcut același lucru, schimbând culoarea, după caz. Această legendă a mers prea departe, în condițiile în care, deși știm cu toții că acesta era motivul pentru care respectivul animal și alții ca el mor, în speță schimbările climatice, nu era prezentată nicio dovadă palpabilă în acest sens. Alte canale de știri au publicat titluri dramatice, precum cel de la „Washington Post”: „Stăteam acolo plângând: un urs polar descărnat într-un clip și fotografii sfâșietoare”.
O exagerare ecologistă?
Paul și colegii săi trimiseseră o fotografie „sfâșietoare”. Probabil, nu ar trebui să fim surprinși că oamenii nu au sesizat nuanțele pe care operatorul și oamenii săi au încercat să le trimită, odată cu poza. Cu toate acestea, au fost șocați de reacție. Multe persoane și-au exprimat recunoștința, pentru că au aruncat lumina asupra schimbărilor climatice, însă alții au întrebat furioși de ce nu au hrănit ursul, nu l-au acoperit cu pături sau de ce nu l-au dus la veterinar, lucruri care, de altfel, nu l-ar fi salvat. Acele răspunsuri au dezvăluit cât de deconectați sunt oamenii de fauna sălbatică, de ecologie și chiar de geografie. Apoi erau alții, convinși că trebuie menținut status-quo-ul periculos și că a nega impactul schimbărilor climatice este o soluție. Pentru ei, Paul și compania au devenit încă un exemplu de exagerare ecologistă.
„Poate am greşit nespunând povestea întreagă“
Mai târziu, Paul Nicklen a încercat să taie nodul gordian. „Poate am greșit nespunând povestea întreagă, că eram în căutarea unei fotografii care prevestea viitorul și că nu știam ce se întâmplase cu acest urs polar. Nu pot spune dacă el murea de foame sau din pricina schimbărilor climatice, dar știu că urșii polari se bazează pe o platformă de gheață marină, de pe care vânează. O Arctică în încălzire rapidă înseamnă că gheața marină dispare pentru perioade tot mai îndelungate, în fiecare an. Asta înseamnă că mulți alți urși vor rămâne izolați pe uscat, unde nu pot urmări focile, morsele și balenele care reprezintă prada lor și vor muri, încet, de foame. După ce nu a găsit nimic de valoare în butoaiele de combustibil, ursul polar a intrat, clătinându-se, în apă și s-a îndepărtat înot. Am crezut că-și va pierde energia, dar ursului părea să-i fie mai ușor în apă. A dispărut după o cotitură a țărmului. Nu l-am mai văzut niciodată, dar sperăm că imaginile noastre cu acest urs aflat pe moarte au mutat conversația referitoare la schimbările climatice în prim-plan, unde trebuie să rămână până când rezolvăm această problemă planetară. Până atunci, când vom da peste o astfel de scenă, o vom împărtăși din nou lumii și ne vom strădui ca intențiile noastre să fie clare, iar narațiunea să nu fie contestată”, a declarat operatorul.