de Sorin Dumitrescu şi Adrian Barna
Delfinii sunt mamifere cetacee marine, în prezent existând în jur de 40 de specii. Aceste animale sunt răspândite în întreaga lume, în special în apele din zonele de coastă. Variază ca dimensiune de la 1,2 m şi 40 kg (delfinii Maui), ajungând până la 9,5 m şi 10 tone (orca sau balena ucigaşă). Sunt animale carnivore, hrănindu-se cu peşte şi calmari. Creierul delfinilor este mare şi foarte complex; şi este diferit după structură de cel al majorităţii mamiferelor terestre. Delfinul este unicul mamifer care se naște ieșind cu coada și nu cu capul. Delfinii-pui stau lângă mama lor până la vârsta de 2-3 ani.
Nu au trăit dintotdeauna în apă!
Delfinii nu au trăit întotdeauna în apă. Sunt animale care s-au întors în mediul marin. Cu milioane de ani în urmă, strămoșii delfinilor umblau pe pământ. Delfinii de azi au evoluat din animale care aveau niște degete ca niște copite la capătul fiecărui picior. Cu circa 50 de milioane de ani în urmă, aceste animale au decis că le-ar fi mai bine în ocean. S-au întors în apă și au evoluat în delfinii de azi. Dovezile acestei istorii a evoluției pot fi văzute la delfinii de azi: exemplarele adulte au la înotătoare niște oase care sunt vestigii ale degetelor, precum și oase-vestigii ale picioarelor. Cercetările recente au arătat capacitatea extraordinară a delfinilor de a „păcăli” somnul săptămâni întregi - sau chiar și pentru o perioadă mai îndelungată. Pe de o parte, această abilitate are o explicație precisă. Delfinii trebuie să iasă la suprafață pentru aer. Trebuie să rămână mereu în stare de veghe pentru a respira, evitând înecul.
Își odihnesc, pe rând, fiecare jumătate a creierului
Reușesc să facă acest lucru odihnindu-și pe rând cele două jumătăți ale creierului, proces numit „somn uniemisferic”. Brian Branstetter, biolog marin, a desfășurat un test cu doi delfini pentru a vedea pentru cât timp puteau aceștia să rămână în stare de veghe. „Savanții au descoperit că delfinii au folosit cu succes ecolocația cu acuratețe aproape perfectă și fără niciun semn de deteriorare a performanței timp de 15 zile. Cercetătorii nu au continuat să urmărească pentru cât timp delfinii ar fi putut să facă acest lucru. Delfinii pot continua să înoate zile întregi fără odihnă sau somn. Este posibil să poată face asta pe o perioadă de timp nedefinită.” Aceste descoperiri sugerează că delfinii dorm cu numai jumătate din creier, pentru a rămâne vigilenți și a evita înecul. Respirația și evitarea prădătorilor sunt două motive excelente pentru a păstra mereu activă măcar jumătate din creier. Iar puii de delfin nu dorm deloc! După naștere, pentru o perioadă de până la o lună, puii nu dorm absolut deloc. Cercetătorii cred că acesta este un avantaj, puii reușind astfel să fugă de prădători, să păstreze o temperatură crescută a corpului până când acumulează grăsime și chiar și să încurajeze creșterea creierului.
Folosesc unelte
Delfinii au un simț al mirosului foarte slab, dar o vedere minunată și un auz extraordinar. Datorită impulsurilor sonore puternice ei sunt capabili de ecolocație, ceea ce îi ajută să se orienteze foarte bine în apă, să se găsească unul pe altul și să-și dobândească hrana. Dacă aţi văzut vreodată un delfin mâncând, poate că aţi observat că înghite hrana întreagă. Asta, fiindcă nu poate să mestece. În schimb, își folosește dinții pentru a prinde prada. Uneori, o scutură sau o freacă de fundul oceanului ca s-o rupă în bucăți mai mici. O teorie explică faptul că au renunțat la mestecat, deoarece erau nevoiți să consume repede peștii, înainte ca aceștia să se poată îndepărta. Faptul că nu își mestecă prada le permite să se asigure că aceasta nu scapă. Un studiu din 2005 a arătat că o populație de delfini din Shark Bay, Australia, folosește unelte și transmite această abilitate de la mamă la pui. Indivizii din acest grup mic caută preț de mai multe minute bureți de mare în formă de con. Smulg bureții de pe fundul oceanului și apoi îi cară în bot până în zona de vânătoare, unde îi folosesc pentru a căuta peștii care se ascund pe sub nisip. Cercetătorii cred că astfel își protejează boturile sensibile atunci când vânează. Biologii au descoperit că acesta nu este singurul exemplu de folosire a unor unelte la cetacee. De asemenea, acest comportament este o dovadă a existenței culturii printre animale, potrivit unei cercetări publicate de Eric Patter- son și Janet Mann în jurnalul PLOS ONE.
Se strigă după nume
Știam că delfinii comunică, însă această constatare este ceva cu totul nou: delfinii au „nume” și răspund atunci când sunt chemați. Delfinii din grupuri au propriile lor semnale specifice, un fel de nume, iar ceilalți delfini folosesc aceste „fluierături” pentru a atrage atenția unui anumit delfin. Cum delfinii sunt o specie socială și simt nevoia să păstreze legătura pe distanțe mari și să se coordoneze, faptul că au dezvoltat un fel de „nume” pentru a comunica nu e chiar atât de surprinzător. Potrivit BBC, cercetătorii au urmărit un grup de delfini cu bot de sticlă, înregistrându-le semnalele, pe care apoi le-au difuzat înspre grupul de delfini. „Au descoperit că delfinii reacționau când își auzeau numele și emiteau la rândul lor semnalul respectiv. Echipa crede că delfinii reacționează precum oamenii: când își aud numele, răspund.” Delfinii nu răspund la semnalele specimenelor din alte grupuri, ceea ce arată faptul că reacționează doar la anumite informații codificate în aceste semnale. Cercetările ridică noi semne de întrebare în privința vocabularului delfinilor și ar putea oferi unele răspunsuri privind evoluția limbajului la om.
Delfinoterapia ajută mult în cazul autismului
Recent s-a descoperit că limbajul corpului la delfini corespunde în multe privințe cu comunicarea verbală la om. Interacțiunea dintre delfini și oameni îi influențează pozitiv pe cei din urmă, îndeosebi psihicul copiilor. La această concluzie au ajuns specialiștii britanici încă în 1978. De atunci a început să se dezvolte „delfinoterapia”. Acum aceasta este aplicată în cazul diferitor boli fizice și psihice, inclusiv în cazul autismului. Înotul cu delfinii elimină durerile cronice, ridică imunitatea și le dezvoltă copiilor vorbirea. O particularitate extraordinară a delfinilor este cea de a putea privi în interiorul omului, la fel ca un aparat cu ultrasunete: de exemplu, ei pot stabili dacă femeia este însărcinată. Reacția lor este foarte curioasă, ei parcă încep să se bucure și să se agite când în preajma lor este o femeie însărcinată.