de Sorin Dumitrescu şi Adrian Barna
Ca și ființele umane, majoritatea animalelor au o inimă fără de care nu ar putea trăi. Numai că inimile animalelor au particularități cu totul excepționale, complet diferite de structura organului uman, ceea ce ne arată cât de fascinant este și universul interior al acestor ființe, așa cum și inima umană oferă miracolele ei. Vă propunem să intrați în acest univers ascuns al vieții animalelor și să descoperiți multe lucruri cu adevărat fascinante despre inimile lor.
Cea mai mare viteză de bătăi pe minut
Cordul uman spunem că este sănătos la un ritm cardiac de 60-90 de bătăi pe minut pentru un adult. Nu la fel stau lucrurile în cazul ghepardului sau al micuțului mamifer chițcanul etrusc. După nume v-ați dat probabil repede seama că este vorba despre un fel de șoricel, extrem de mic, dar ce poate face inima lui pur și simplu ne lasă cu gura căscată. Ghepardul este faimos pentru agilitatea lui. Ghepardul este unul dintre cele mai rapide animale terestre. În repaus, inima acestei feline bate de 120 de ori pe minut, la fel ca inima unui om care aleargă. De asemenea, când ghepardul se pune în mișcare, inima lui ajunge la 250 de bătăi pe minut în doar câteva secunde. Însă ghepardul are un competitor redutabil: chițcanul etrusc, mamiferul cu cea mai mică masă corporală. Acesta cântărește mai puțin de 2 grame, iar inima sa bate de 25 de ori pe secundă. Asta înseamnă 2.500 de bătăi pe minut!
Cel mai mare și cel mai mic cord din lume
Inima umană are mărimea unui pumn, iar inima unei vaci are mărimea unui cap de om. Recordul pentru cea mai mare inimă îi aparține balenei albastre. Balena albastră este un mamifer marin din subordinul balenelor cu fanoane (Mysticeti). Cu o lungime de 30 m și cu o masă corporală de peste 170 de tone, este cel mai mare animal cunoscut că ar fi existat vreodată. Inima balenei albastre cântărește în jur de 600 kg, având asemenea dimensiuni impresionante pentru a putea pompa sângele necesar unui corp atât de mare. Arterele inimii au un diametru considerabil pentru a putea asigura circulația optimă. Asemeni inimii, mai toate organele balenei sunt cele mai mari din întregul regn animal. Un exemplu este limba, care cântărește aproximativ 2,7 tone. La polul opus se află gâtul balenei, care are o circumferință foarte mică (30-40 cm), în comparație cu gura imensă. Și creierul este mai mic decât ne-am aștepta la un animal de asemenea dimensiuni: circa 7 kg. Însă animalul cu cea mai mare inimă în raport cu greutatea sa corporală este câinele. Raportul dintre inima câinelui și greutatea sa este de 0,8. Aproape toate celelalte animale - inclusiv elefanții, șoarecii și oamenii - au un raport de 0,6. Un alt animal cu un raport inimă/greutate mai mare decât majoritatea mamiferelor este strămoșul câinelui, lupul. Cea mai mică inimă din lumea animalelor este cea a muștei Mymaridae, cu o lungime de doar 0,01 centimetri. Pentru a o vedea, este nevoie de microscop. Inima acestei insecte are forma unui tub, care îi traversează partea dorsală.
Cea cu trei camere
Inima oamenilor, la fel ca inimile tuturor mamiferelor și păsărilor, are patru camere. Zgomotul produs de inimă este, de fapt, sunetul generat de cele patru valve care se închid și se deschid, pe măsură ce pompează sângele. Însă inimile broaștelor au trei camere - două atrii și un ventricul. De fapt, toate reptilele au inimi cu trei camere, cu o singură excepție: crocodilii. Dar, spre deosebire de mamifere, crocodilii au o aortă în plus, care controlează spre ce parte a corpului este direcționat sângele. De asemenea, inima crocodilului are și o valvă specială, care se închide și nu permite sângelui să ajungă la plămâni.
Ce se întâmplă sub apă
Multe animale își scad ritmul cardiac atunci când intră în apă. Deși pe uscat se mișcă stângaci, în apă pinguinul imperial are o agilitate foarte mare. Ritmul cardiac al acestuia se reduce cu 15% sau chiar mai mult în timpul scufundărilor de durată. Ritmul cardiac al lamantinului scade la jumătate în timpul scufundărilor lungi, iar cel al focilor descrește cu 50%-80%. Focile mănâncă sepii, care, ca și caracatițele, au trei inimi.
Animale fără organul vital
Există numeroase creaturi care nu au inimă, inclusiv stelele de mare, castraveții de mare și coralii. Un alt animal care funcționează fără inimă este meduza. Pe lângă faptul că îi lipsește inima, meduza nu are nici creier, și nici sistem nervos central. Cu toate astea, meduzele supraviețuiesc pe Terra de 500 de milioane de ani.
Adaptate să supraviețuiască fără oxigen
În timpul iernii, există broaște țestoase care hibernează chiar în lacuri. Sub pojghița de gheață, acestea pot supraviețui până la şase luni, aproape fără oxigen, fapt care-i intrigă pe cercetători. Se pare că această abilitate ține de modul în care au crescut în prima etapă a vieții, au descoperit aceștia. Când embrionii sunt expuși unor astfel de condiții, un nivel foarte mic de oxigen, inima lor se adaptează și reușește, cumva, să-și facă treaba, arată Science Alert. Și mai interesant e că această adaptare nu se pierde întreaga viață, au mai descoperit oamenii de știință de la Universitatea din Manchester. În condiții de laborator, embrioni de broască țestoasă au supraviețuit în apă cu un nivel al oxigenului de numai 11%. Chiar și când un nivel normal al oxigenului în apă a fost reintrodus, organismul lor nu a avut de suferit, ceea ce, în cazul mamiferelor, s-ar întâmpla. Țestoasele nu sunt singurele cu această adaptare, aligatorii având aceeași particularitate, se mai arată într-un raport publicat de jurnalul Proceedings of the Royal Society B.
Broasca la care poți vedea inima la suprafață
Oamenii de știință au descoperit o nouă specie de broască, care este atât de transparentă încât poți vedea cu ușurință toate organele ei interne, Hyalinobatrachium yaku, o nouă specie de broască, care trăiește în depresiunile amazoniene din Ecuador. Aceasta nu este transparentă în întregime, ci doar pielea din zona burții sale este astfel. Deși aceasta este o caracteristică specifică speciei, broasca mutant se deosebește de alți membri asemenea ei și poți vedea prin burta sa majoritatea organelor principale. Această creatură are doar doi centimetri în lungime și pielea sa este acoperită cu pete verzi în zona capului și spatelui. Însă cea mai remarcabilă caracteristică a sa este pericardul său transparent, un sac fibro-seros care învelește inima, dar și pielea ei transparentă care se extinde de la burtă până la nivelul capului broaștei. Dacă analizezi acest exemplar de dedesubt, poți zări cu ușurință rinichii, vezica urinară, sistemul reproducător și inima sa, scrie Gizmodo. Cercetătorii nu sunt foarte siguri de ce această specie a evoluat în acest fel, anume de ce pielea de pe burta lor este transparentă, dar acesta poate fi un mecanism de a evita și de a deruta prădătorii. Specia a fost identificată în trei locații distincte, toate la o depărtare de 110 kilometri una de cealaltă. Populațiile descoperite aveau aceleași caracteristici fizice, dar comportamente diferite. Din păcate, aceste exemplare fascinante se află în primejdie din pricina activității umane din zonă. Extragerea uleiului din regiune, poluarea apei, dezvoltarea infrastructurii și degradarea habitatului fac foarte dificilă supraviețuirea acestei specii. Din aceste motive, oamenii de știință caută modalități de a proteja și de a conserva mai multe specii din zonă, alternative care trebuie să fie luate în serios, mai ales pentru că în această regiune este casa unor specii rare.