Dacă aveţi un căţel mic, trebuie să ştiţi că acesta poate fi predispus genetic la displazie de şold, o afecţiune ce poate avea urmări asupra dezvoltării membrelor. Pentru a afla cum trebuie să vă protejaţi căţelul, am stat de vorbă cu Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara, din Capitală.
Labradorii, cei mai expuşi
Diplazia de şold este o afecţiune ortopedică frecventă, ce poate apărea la câinii din mai multe rase, din motive genetice. Sunt predispuse exemplarele din rasele labrador, labrador golden, ciobănesc german, doberman, caucazian, buldog, rottweiler, dog german, şi nu numai. Astfel, dacă aveţi un căţel de
Displazia de şold - O afecţiune ortopedică frecventă
5, 6 luni, acum este momentul cel mai potrivit pentru a-i face unele investigaţii în vederea depistării displaziei de şold.
Sunt posibile deformări ale membrelor
Această afecţiune apare la nivelul articulaţiilor membrelor şi poate duce la luxaţii, deformări sau defecte de deplasare. „Se manifestă la nivelul articulaţiei coxofemurale, având ca repercusiune o coaptaţie necorespunzătoare a capului femural în gaura acetabulară, ca urmare a unei cavităţi articulare mai puţin adânci, ce permite subluxarea sau chiar luxarea capului femural la nivelul acestei articulaţii. În plus, se adaugă şi o conformaţie greşită a capului şi a gâtului femural. O astfel de articulaţie devine dureroasă în timp, ca urmare a distrugerii progresive a cartilajului articular, a leziunilor la nivel de capsulă articulară şi a inflamaţiei cronice (artroză) ce se instalează în această articulaţie, ajungându-se la depunerea patologică de minerale (osteofitoză)”, ne-a spus medicul veterinar.
Se transmite la descendenţi
Aşadar, câinele poate avea dureri la deplasare, suportă mai greu efortul, poate rămâne cu defecte de mers şi va avea o slăbiciune la nivelul trenului posterior. Cel mai grav este că un astfel de animal poate transmite la descendenţii săi această afecţiune şi este indicat să nu fie lăsat să se împerecheze, chiar dacă este „de rasă”, pentru că puii vor duce mai departe acest defect. În funcţie de cât de grave sunt modificările la nivelul componentelor articulare, displazia poate fi de gradul I, II, III sau IV, gradul I fiind cel mai puţin grav, iar gradul IV fiind cel mai grav.
Se depistează de timpuriu, prin radiografie
Depistarea acestei afecţiuni se face numai prin radiografie, cel mai bine în jurul vârstei de 5, 6 luni, atunci când tratamentul poate da roade cel mai bine. „În multe dintre cazuri este necesară intervenţia chirurgicală, tehnica variind în funcţie de talia animalului, de vârsta şi de gradul de afectare. În afară de tehnicile chirurgicale, managementul greutăţii, efortului şi cel nutriţional sunt elemente cheie pentru o bună evolutie. Câinele va fi reţinut de la eforturi moderat-grele, greutatea trebuie menţinută la un nivel care să nu ducă la o creştere a presiunii la nivel articular. Din punct de vedere nutriţional, prezenţa în alimentaţie a vitaminei C, a suplimentelor de condroitinsulfat, creatină şi acizi graşi esenţiali aduc în oarece măsură o îmbunătăţire a evoluţiei. Pe de altă parte, medicaţia unei astfel de afecţiuni este bazată în principal pe grupe medicamentoase de genul antiinflamatoarelor nesteroidiene şi analgezicelor”, a completat specialistul. Pentru a fi siguri că nu vă veţi confrunta cu displazia de şold trebuie să achiziţionaţi un căţel numai de la crescători cu canisă, să îi vedeţi părinţii înainte de a-l lua şi să mergeţi cu micuţul animal la controale medicale periodice. Dacă aveţi întrebări legate de orice afecţiuni ale animalelor dumneavoastră de companie, vă puteţi adresa Spitalului Veterinar Ilioara, din Str. Ilioara, nr. 16E, telefon 021/348.05.30.
Daniela Purgaru
