de Sorin Dumitrescu şi Adrian Barna

Pinguinii sunt păsări de mare care nu pot să zboare. Ei trăiesc doar în jumătatea sudică a Pământului, iar şapte specii se găsesc în Antarctica. Pinguinilor le ţin de cald două straturi de pene scurte şi îndesate şi stratul de grăsime de sub piele. Dacă nu pot să zboare, pinguinii sunt, în schimb, foarte buni înotători şi scufundători. Îşi folosesc aripile rigide şi înguste ca înotătoare. Pinguinii din Antarctica îşi petrec mare parte din viaţă înotând în Oceanul Îngheţat de Sud, vânând peşti, calmari şi krilli. Aceştia părăsesc marea doar în perioada împerecherii. Atunci ei se întorc pe uscat sau pe gheaţă şi se îndreaptă spre locurile de împerechere numite colonii. An după an, pinguinii se întorc la colonia unde s-au născut.

Au penele impermeabile

Chiar dacă arată altfel decât mai toate păsările, și pinguinii au pene. Fiindcă petrec o parte atât de mare din viaţă în apă, penele lor sunt impermeabile. Au o glandă specială ce secretă un ulei care îi face impermeabili. Pinguinii aplică substanţa în mod regulat pe pene, folosindu-şi ciocul. Penele uleioase îi ajută să păstreze căldura în apele reci și să înoate mai bine. La fel ca alte păsări, pinguinii renunță la penele vechi, deoarece le cresc unele noi. Însă, în loc să-și piardă penele în diferite momente ale anului, pinguinii năpârlesc o dată. Într-o perioadă de câteva săptămâni renunță la penele vechi și le cresc altele noi. Fiindcă penele sunt vitale pentru supraviețuirea în apele reci, pinguinul stă pe uscat câteva săptămâni, până scapă de penajul vechi.

Aripile s-au adaptat pentru înot

Pinguinii au aripi, la fel ca alte păsări, dar ele sunt cu totul deosebite. Acestea nu sunt făcute pentru zbor: sunt plate și conice și arată și funcționează mai mult ca aripioarele delfinilor decât ca niște aripi de pasăre. Biologii cred că pinguinii puteau zbura în trecut, însă, de-a lungul milioanelor de ani, abilitățile lor de zbor s-au diminuat. Au devenit scufundători și înotători eficienți, asemănători unor torpile, iar aripile le propulsează corpurile prin apă. Păsările care zboară și înoată consumă o cantitate uriașă de energie în zbor. Fiindcă aripile le sunt modificate pentru scufundat, sunt mai puțin aerodinamice și ar avea nevoie de mai multă energie pentru zbor. Pinguinii au făcut un pariu cu evoluția, care spune că faptul de a fi buni înotători le va sluji mai bine decât faptul de a fi atât înotători, cât și zburători. Așa că au renunțat cu totul la abilitatea de a zbura.

Ating între 6 şi 11 km la oră pe sub apă

După ce pinguinii preistorici s-au hotărât să trăiască în apropierea apei, în loc de văzduh, s-au dovedit a fi înotători de talie mondială. Cei mai mulți ating viteze cuprinse între 6 și 11 kilometri pe oră sub apă, însă specia Pygoscelis papua poate să se propulseze prin apă cu viteza de 35 de kilometri pe oră. Pinguinii pot coborî la zeci de metri adâncime și pot rămâne scufundați până la 20 de minute. Și se pot lansa afară din apă ca marsuinii, pentru a evita prădătorii sau pentru a se întoarce pe gheață. Păsările au oasele goale pe dinăuntru, așa că sunt mai ușoare în aer, însă acestea sunt mai groase și mai grele. Așa cum scafandrii folosesc greutăți, pinguinii se bazează pe oasele lor pentru a contracara tendința de a pluti. Când trebuie să iasă repede din apă, pinguinii eliberează balonașele de aer dintre penele lor, pentru a-și crește viteza. Corpurile lor sunt hidrodinamice, ca să atingă o viteză cât mai mare în apă.

Au în gură un soi de spini

Cei mai mulți pinguini se hrănesc cu orice pot prinde în timp ce se scufundă. Consumă orice creatură pe care o pot înhăța și înghiți: pește, crab, crevete, caracatiță sau krill. La fel ca alte păsări, pinguinii nu au dinți și nu își pot mesteca mâncarea. În schimb, au niște spini cornoși în gură, orientați spre gât, și îi folosesc pentru a împinge prada pe gâtlej în jos. Un pinguin de mărime medie consumă un kilogram de mâncare marină pe zi în timpul lunilor de vară. Krillul, un crustaceu marin foarte mic, este o parte foarte importantă din dieta puilor de pinguin. Un studiu pe termen lung privitor la dieta pinguinilor Gentoo a descoperit că succesul la împerechere depindea de cantitatea de krill consumată. Părinții caută pește și krill în mare, apoi se întorc pe pământ și regurgitează mâncarea în gurile puilor. Pinguinii Macaroni (Eudyptes chrysolphus) se hrănesc exclusiv cu krill.

Nunţile pe gheaţă ale celor Imperiali

Cele mai multe păsări se împerechează vara, dar pinguinul Imperial se împerechează iarna, pe gheaţa rece şi în bătaia vânturilor din jurul Antarcticii. El îşi alege partenerul şi se împerechează. Fiecare femelă depune un ou, îl dă masculului, după care se întoarce în mare să se hrănească. Timp de nouă săptămâni masculul păstrează oul cald pe picioarele lui. El nu mănâncă deloc în acest timp, aşa că slăbeşte mult.

Moţaţii sunt foarte violenţi

Pinguinii Moţaţi sunt foarte violenţi. Îşi iau numele de la penele aurii şi ascuţite de deasupra ochilor. Aceste pene sunt deosebit de strălucitoare când pinguinii îşi fac curte (îşi caută partenera). Există două specii de pinguini care trăiesc în Antarctica: Macaroni şi pinguinul Pitic. La pinguinii Macaroni manifestarea dorinţei de împerechere arată astfel: un mascul şi o femelă stau pe cuib, chemându-se unul pe altul şi mişcându-şi capetele. Cei Pitici sar de pe o stâncă pe alta, în timp ce urcă şi coboară pe malurile abrupte deasupra mării, locurile preferate de ei pentru cuibărit.

Cel mai mare şi cel mai mic

Cel mai mare pinguin este cel Imperial, care poate ajunge la o greutate de 30 kg şi la o înălţime de 1,20 m. Poate fi recunoscut după petele galbene de pe o parte şi alta a capului. Şi cel Regal este aproape la fel de mare, dar se remarcă în special prin coloritul lui: are gulerul portocaliu şi pete galbene de jur-împrejur. Cel mai mic pinguin din lume este Micul Pinguin Albastru (Eudyptula minor), de mărimea unei raţe mici: 1,2 kg şi doar 38 cm. E ca o jucărie vie. Are pe spate o dungă gri-albastră, iar picioarele sunt rozalii.

Cel cu Creastă depune două ouă

Dintre cei mai simpatici pinguini sunt cei cu Creastă, numiţi Rockhopper, care, aparent, au un aspect agresiv. Ceea ce îi deosebeşte însă de restul pinguinilor este faptul că ei nu merg, ci sar, dar ei pot deveni chiar agresivi cu alţi pinguini şi nu numai în cazul în care se simt periclitaţi. Pinguinul Rockhopper are aproape 50 de centimetri în înălţime şi greutatea sa este de până la 10 kilograme. Aceştia au ceva special, şi anume faptul că picioarele lor şi spatele sunt de culoare oranj, iar ochii (ceea ce de altfel le şi dă aspectul agresiv) sunt de culoare roşie. Este singurul din specia pinguinilor care depune două ouă, dintre care al doilea are dimensiuni mult mai mari faţă de primul, cel din urmă fiind şi oul îngrijit de părinţi, cel mic rămânând neglijat.

Au un colorit şi un fel de vestimentaţie ca de gală, pentru că dau senzaţia că poartă smoking

Trebuie să se ferească de Leopardul de mare

Cel mai mare duşman al pinguinilor este Leopardul de mare, acesta fiind un mare consumator de pinguini, preferatul său fiind cel Adelie. De regulă, Leopardul de mare se ascunde sub stâncile de pe care sar pinguinii, aşteptând ca aceştia să intre în apă, în căutarea hranei. S-a observat că în momentul în care trebuie să se deplaseze în apă, deci să sară ca să caute hrana, de regulă se sacrifică un pinguin, el fiind cel care testează terenul, deci sare ca să vadă dacă este vreun Leopard de mare.