de Carmen Ciripoiu şi Florica Pintea
Vă amintiți de perioada copilăriei, când ați fost fascinați de micul ghem viu de țepi, care ieşea la plimbare, timid? Ariciul nu este doar unul dintre animalele cu care orice persoană face cunoștință în copilărie, ci și un animal pur și simplu fascinant, care nu ar trebui alungat, ci păstrat lângă locuință. Pentru că beneficiile aduse de simpaticul animal sunt foarte mari.
Nu le dați să mănânce lapte, pentru că vor muri
Din cele mai vechi timpuri, ariciul a fost considerat un agricultor cu state vechi. Și asta pentru că din meniul lor zilnic fac parte dăunătorii, de la gândacii de sol, larve de țânțari, viermi care atacă plantele, melci și omizi, până la cărăbuși și greieri, adică aproape 250 de specii de insecte. Interesant este și faptul că, având o sensibilitate foarte scăzută la otrăvuri, aricii pot să mănânce chiar și insecte otrăvitoare sau șerpi, broaște și rozătoare. Dacă sunt mușcați de șerpii otrăvitori, aricii sunt foarte puternici, grație unei proteine din musculatura lor numită erinacină, care îi face să reziste chiar și la o doză de până la 5 grame de cianură de potasiu, o cantitate uriaşă pentru un animal de talia ariciului. Chiar dacă sunt îndrăgostiți de lapte, specialiștii vă sfătuiesc să nu le dați acest aliment, pentru că le produce o formă extrem de severă de diaree sau chiar moartea. Dacă iubiți aricii și aveți asemenea simpatici prin grădini, lăsați-le pe timpul nopții fructe, carne sau nuci. Cu siguranță, vor fi extrem de fericiți.
Sunt foarte curați
Aricii fac parte din categoria animalelor care iarna hibernează, dar înainte de această perioadă aceștia mănâncă atât de mult, încât ajung să-și dubleze greutatea prin acumulări de grăsime. Micuții hibernează în vizuini subterane, unde sunt la adăpost de viscol și ger. Aceștia au mereu grijă să-și căptușească vizuina cu un strat gros de frunze uscate, care nu lasă vântul să pătrundă. Au multă grijă ca vizuina lor să fie extrem de curată, pentru că fac parte din categoria animalelor cărora nu le place deloc mizeria.
După hibernare, au o poftă nebună de… sex
Un lucru mai puțin știut despre arici e faptul că, imediat ce ies din perioada de hiberbare, aceștia au o poftă nebună de… sex. Împerecherea are loc în lunile aprilie-mai, iar femelele au între doi și șapte pui, care nu sunt niciodată mai mari de cinci centimetri, având corpul acoperit cu peri fini și moi, ce ulterior se vor transforma în țepi, și o greutate de doar… 30 de grame. Deși sunt iubăreți, aricii nu sunt deloc statornici în relația lor, aceștia formând cupluri doar în perioada împerecherii. Ulterior, masculii părăsesc definitiv femelele și nu sunt deloc interesați de soarta puilor. Dacă aveți acasă pui de arici, trebuie să evitați să îi mângâiați în perioada în care năpârlesc, pentru că au niște dureri foarte mari. Îi puteți calma însă făcându-le băi cu soluții pe bază de ovăz.
Un exemplar are până la 7.000 de țepi
Specialiștii spun că, indiferent de dimensiunea pe care o are un arici, corpul său este acoperit cu 5.000 până la 7.000 de țepi. Când un arici simte că este atacat, atunci își încordează mușchii dorsali, iar țepii se fixează într-o poziție verticală. Iar dacă, din întâmplare, v-a înțepat un arici, nu trebuie să vă speriați pentru că țepii acestuia, deși sunt puternici, nu sunt toxici. Persoanele care au arici acasă trebuie să știe următoarele: dacă țepii de pe spate sunt ridicați, ariciul e speriat, dacă cei de pe creștet sunt ridicați animalul e nesigur, iar dacă țepii de pe spate sunt culcați, ariciul e relaxat.
Își acoperă trupul cu salivă
Un lucru care rămâne o enigmă chiar și pentru cercetători este faptul că atunci când sunt stimulați de un miros puternic, aricii au un obicei foarte ciudat: produc o salivă spumoasă. Ulterior, grăsunii se tăvălesc prin aceasta, pentru a-și acoperi în întregime țepii. Totuși, specialiștii cred că există mai multe variante ale acestui fenomen: fie saliva conține o substanță care ține prădătorii la distanță, fie își camuflează propriul miros sau saliva are rol de feromoni și astfel partenerele sunt atrase. Ciudat este și faptul că, deși sunt animale nocturne, aricii văd foarte greu noaptea, simțurile cele mai dezvoltate fiind mirosul și auzul. Chiar dacă sunt grăsuți și par mereu că se rostogolesc, viteza de deplasare a aricilor nu este deloc de neglijat. Cu ajutorul piciorușelor lor scurte, aricii pot să atingă o viteză de 19 kilometri pe oră, știu să înoate și le place să se cațere.
Se pot îmbolnăvi de cancer, afecțiuni hepatice și cardiovasculare
La fel ca și oamenii, aricii se pot îmbolnăvi de afecțiuni cardiovasculare sau de cancer. Aceștia pot suferi de boli hepatice, având chiar o predispoziție către ficatul gras, mai ales cei care consumă multe grăsimi și zaharuri. În plus, aricii pot transmite o afecțiune numită dermatofitoză, provocată de Trichophiton erinacei. Pentru că este extrem de pofticios, un arici poate deveni obez. Persoanele care au arici drept animale de companie sunt sfătuite să le asigure o dietă echilibrată, care să fie săracă în grăsimi și mai bogată în proteine. Se recomandă ca animalul să mănânce bine în prima parte a zilei, iar până seara să mai primească doar mici gustări.
Sfătuitorul lui Dumnezeu
Potrivit mitologiei, ariciul a participat întotdeauna alături de Dumnezeu, dar și de Diavol la urzirea lumii și este considerat purtător al inteligenței creatoare supreme, fiind cel care pune ordine în succesiunea zilelor. Și tot ariciul este cel care are rolul de mediator între pământ și apă, adâncime și suprafață, ordine și haos, normă și abatere. Stăpân și deopotrivă paznic al bogățiilor pământului, ariciul împarte totul cu șarpele (păzitorul comorilor), fiind păstrătorul unei plante despre care se spune că are rolul de a învinge bolile și moartea, ba chiar și unele tehnologii ale omenirii și, nu în ultimul rând, deschide ușile Raiului. În plus, ariciul se spune că aduce noroc celor care-l au prin preajmă.