de Sorin Dumitrescu şi Adrian Barna
Din dorința de a avea o viață mai bună, omul a căutat în permanență să creeze noi tehnologii. Numeroase invenții și descoperiri făcute de-a lungul secolelor au schimbat viața oamenilor pentru totdeauna. De la inventarea avionului la crearea panourilor solare, oamenii au căutat mereu în natură modele care să-i ghideze. Observând cu atenție cum funcționează natura, inginerii și oamenii de știință au dezvoltat cele mai performante tehnologii.
Flapsurile avioanelor copiate de la păsări
Când au construit avioanele, oamenii s-au inspirat fără îndoială din natură. Observând zborul păsărilor, pionierii aeronauticii au încercat să construiască niște replici ale acestora. Cine s-a uitat măcar o dată pe fereastra unui avion înainte de aterizare, nu avea cum să nu observe că aripa are niște volete. Acestea au fost proiectate pentru a ajuta avionul să încetinească și să aterizeze în siguranță. Deși pare greu de crezut, păsările dispun de propria lor versiune a acestei tehnologii: niște pene special adaptate. Se numesc remige policiare și sunt niște pene mici și tari și sporesc rigiditatea în timpul zborului. Cu ajutorul lor, păsările pot face diverse manevre în timpul zborului și își pot regla viteza pentru aterizare. La păsările acvatice, aceste pene servesc drept cârmă în timpul înotului.
Panourile solare şi salamandrele
Pentru foarte mult timp, oamenii de știință au crezut că doar plantele, unele bacterii și câteva nevertebrate sunt capabile să se hrănească prin fotosinteză. Dar, studiind salamandrele pătate, ei au aflat ceva uimitor. Cercetătorii au descoperit că embrionii acestor reptile au o relație de simbioză cu algele fotosintetice. Deși inițial au crezut că această relație este una externă, se pare că lucrurile sunt mult mai profunde.
În celulele salamandrelor pătate a fost descoperită clorofilă, prezentă doar la organismele care se hrănesc prin fotosinteză. Așadar, este pentru prima dată când o astfel de coexistență a fost identificată la o vertebrată. După ce au observat că lumina soarelui poate fi transformată în energie, oamenii au încercat să profite de ea. Așa s-au născut panourile solare. Celulele fotovoltaice transformă lumina soarelui în energie electrică, deschizând drumul spre noi surse de energie.
Păsările şi busola
Migrația păsărilor este încă un mister pentru oamenii de știință. Există multe teorii care explică modalitatea prin care păsările știu să se orienteze în zbor. Unele teorii spun că păsările se folosesc de poziția Soarelui, altele fac referire la folosirea de hărți stelare. Alți cercetători cred că păsările se orientează cu ajutorul simțului mirosului. Detectarea câmpului magnetic al Pământului este o altă posibilă explicație. Totuși, niciuna dintre aceste teorii nu explică în întregime felul în care păsările reușesc să navigheze cu succes spre destinații îndepărtate. Adeseori, ele înfruntă condiții ostile și nu au o cunoaștere anterioară a rutei de zbor. E ca și cum ar avea integrată o tehnologie avansată de localizare. Teoria privitoare la câmpul magnetic pare a fi cea mai probabilă. S-a demonstrat că și vulpile se aliniază cu câmpul magnetic al Pământului pentru a vâna. Este un procedeu care a dus la copierea modelului de către oameni prin busolele pe care le întrebuințăm pentru navigare.
Sonarul şi delfinii
Submarinele folosesc adeseori sonarul pentru a naviga, a evita obstacolele și a detecta țintele aflate sub suprafața apei. Sonarul funcționează prin emiterea unui sunet cu o anumită frecvență. Aceste unde sonore se propagă și ricoșează din obiectele pe care le întâlnesc pe traseul lor. Apoi, ele se întorc la sonarul care le-a emis. Sonarul adună informații despre mărimea, forma și distanța la care se află obiectele. Deși pare o invenție a omului, sonarul este inspirat din natură. Balenele și delfinii au folosit această tehnologie cu mult înaintea oamenilor. Aceste creaturi uimitoare pot să discearnă diferențele între obiecte foarte mici de la o distanță de 15 metri. Pentru aceasta, ele folosesc abilități asemănătoare cu cele ale unui sonar. Balenele și delfinii nu au nevoie de un dispozitiv electronic pentru a emite undele. Aceste animale emit sunete cu frecvență înaltă, care ricoșează din obiecte și revin sub formă de ecou. Ecoul este detectat de o serie de receptori senzoriali, ajutând animalele să se orienteze în spațiul vast al mărilor și oceanelor.
Stelele de mare şi clonarea
Cei mai mulți oameni cred că clonarea este un fenomen artificial, inventat de om. Cu toate acestea, ea există în natură, la anumite specii de stele de mare. Aceste animale marine se reproduc asexuat, printr-un proces asemănător clonării. Stelele de mare care se reproduc asexuat au o capacitate de regenerare foarte mare. Spre exemplu, dacă o stea de mare își pierde un membru sau este tăiată în jumătate, ea se regenerează destul de ușor. Unele specii pot chiar să producă un corp cu totul nou doar dintr-o parte a unui membru tăiat.
Detectarea undelor ultraviolete şi cameleonul
Deși nu o putem vedea, suntem în permanență supuși efectelor luminii ultraviolete. Dar, cu ajutorul anumitor dispozitive de detecție, oamenii reușesc să identifice și să observe undele ultraviolete. Celulele receptoare ale ochilor animalelor conțin mai multe tipuri de proteine sensibile la lumină, denumite „opsine”. Unele animale au doar unul sau două tipuri de opsine în structura celulelor. De aceea, ele văd mai puține culori și mai puține tipuri de unde luminoase decât oamenii. Oamenii au trei tipuri de opsine, dar anumite animale au chiar mai multe. Spre exemplu, datorită numărului mare de opsine, cameleonul poate detecta undele ultraviolete cu ochiul liber.
Renumiţi pentru capacitatea de a-şi schimba culoarea
Cameleonii sunt reptile renumite pentru capacitatea lor de a-și schimba culoarea. O echipă de cercetători din Germania a descoperit acum că tuberculii şi creasta de pe capetele mai multor specii de cameleon emit fluorescență albastră atunci când sunt iluminate cu lumină ultravioletă (UV). „Nu puteam să credem că este adevărat. Ne-am frecat ochii atunci când luminam cameleonii din laborator cu o lampă UV și aproape toate speciile au prezentat unele străluciri albastre, invizibile anterior”, a declarat co-autorul lucrării David Prötzel. Cameleonii nu doar că își schimbă culoarea, dar strălucesc dacă sunt supuși la lumina ultravioletă. Cameleonii au crestături osoase și tuberculi pe cap. Scanările micro-CT au arătat că modelul de fluorescență se potrivea exact cu distribuția modelului tuberculic pe craniu. Tuberculii strălucesc sub lumină UV pentru a forma modele distincte care reprezintă anumite specii sau grupuri de specii de cameleon. În plus, masculii din cele mai multe specii din genul Calumma au tuberculi fluorescenți semnificativ mai mulți decât femelele.
Bufniţele şi izolarea fonică
Pentru a izola fonic o cameră, oamenii folosesc o multitudine de materiale absorbante și straturi izolante. Acestea țin la distanță orice sunet care provine din afară. De izolarea fonică profită și anumite animale, precum bufnița. Deoarece rozătoarele pe care le vânează au auzul extrem de fin, pasărea are nevoie să fie cât mai silențioasă în zbor. De aceea, unele specii de bufnițe sunt dotate cu pene atât de fine, încât nu fac niciun zgomot. Aerul circulă în jurul aripilor și printre pene prin niște canale, iar forța de frecare este redusă la minim. Astfel, păsările se pot apropia de pradă fără să fie detectate.