de Călin Popa şi Alexandru Filcu
După ce au adus specia pe punctul extincției, oamenii au reușit, totuși, cu eforturi foarte mari, să salveze țestoasele-gigant, iar răsplata cercetătorilor care le studiază este pe măsură.
Își recunosc ușor îngrijitorii
Cercetători din cadrul Institutului de Știință și Tehnologie din Okinawa, Japonia, au infirmat ceea ce greșit s-a considerat despre țestoasele-gigant, și anume faptul că ar fi exemplare preistorice fără prea multă inteligență. „Mult timp, din cauza ușurinței cu care erau vânate, oamenii au crezut că țestoasele-gigant au minte puțină, dar nimic nu este mai departe de adevăr. Astăzi am putut pune în evidență că exemplarele pe care le-am studiat sunt capabile să-și recunoască ușor îngrijitorii, ceea ce le atestă istețimea și capacitatea de a învăța”, detalia- ză expertul Tamar Gutnick. De asemenea, potrivit specialiștilor niponi, exemplarele acestei specii au o capacitate de memorare care le așază în rând cu vestitele abilități ale balenelor și elefanților. De altfel, Charles Darwin însuși nota că țestoasele-gigant pot călători pe distanțe foarte mari spre locurile de cuibărit, ceea ce nu ar putea fi posibil fără ca memoria să le permită să învețe traseele.
Își amintesc exercițiile după nouă ani de pauză
Potrivit unor note de călătorie ale pescarilor care aduceau la bordul navelor țestoase-gigant, acestea pot fi dresate și învățate să nu se miște din locul care le este indicat. În plus, potrivit specialiștilor japonezi, fiecare exemplar are o personalitate distinctă. Pentru a-și fundamenta observațiile, cercetătorii au învățat țestoasele-gigant să execute diverse sarcini, gradual, fiecare mai com- plicată decât cea anterioară. Pentru a le stimula, a fost folosită metoda recompensei. Apoi s-a făcut o pauză de trei luni și s-a reluat experimentul. Spre surprinderea cercetătorilor, țestoasele au executat perfect primele două sarcini, la cea de-a treia manifestând unele dificultăți minore, care nu au constat în ecuația concluziei finale a studiului. În paralel, experții s-au întors la alte exemplare, pe care le dresaseră la fel cu… nouă ani în urmă și au observat că toate țestoasele își aminteau exercițiile, ceea ce demonstrează prezența așa-numitei „memorii reziduale”.