de Daniela Purgaru

S-a reuşit descoperirea verigii lipsă în cazul teribililor peşti piranha. Fosilele peştelui megapiranha paranensis aduc un răspuns la întrebările legate de modul în care peştii carnivori din Amazonia şi-au dezvoltat de-a lungul timpului temutul set de dinţi. Strămoşul peştilor piranha de astăzi explică trecerea de la speciile de piranha carnivore la membrii aceleiaşi familii ce se hrănesc cu alge şi cu ierburi acvatice.

Evoluţie genetică
Piranha din zilele noastre prezintă un singur rând de dinţi triunghiulari, orientaţi în formă de semicerc. Spre deosebire de ei, piranha vegetarieni din specia pacus au două rânduri de dinţi rotunjiţi, folosiţi pentru sfărâmarea sâmburilor şi a seminţelor. Megapiranha avea un model dentar intermediar între cele două grupe de piranha: dinţii erau orientaţi în formă de zigzag. Aceasta sugerează că dinţii speciei pacus au evoluat, comprimându-se într-un singur rând de dinţi similar cu al peştilor piranha carnivori.

Megapiranha depăşea un metru lungime
Resturile fosilei ale acestei verigi lipsă din lumea peştilor au fost descoperite în preajma anului 1900, dar le-a readus la lumină paleontologul argentinian Alberto Cione în anul 1980. Megapiranha paranensis a trăit acum 8-10 milioane de ani, în râurile sud-americane ce formau ecosistemul cunoscut astăzi sub numele de Parana. Era de patru ori mai mari decât peştii piranha din prezent, adulţii depăşind un metru lungime.