de Călin Popa şi Daniel Alexandrescu
Există nenumărate povești, cărți și filme care vorbesc despre legătura extraordinară a copiilor cu animalele lor de companie. Dar toată această cultură nu reprezintă decât vârful icebergului. Potrivit cercetătorilor, pierderea prietenului necuvântător poate avea ur- mări devastatoare pentru psihicul celor mici, care păstrează trauma pe termen lung.
Predispune la depresie
Experții de la Massachusetts General Hospital au realizat un studiu care a pus în lumină adevărata dimensiune a legăturii afective care se formează între un copil și animalul său de companie. Atunci când necuvântătorul moare, stresul psihologic al celui mic este enorm și se prelungește ani întregi, copilul riscând să devină un adolescent cu predispoziție depresivă. „Pierderea animalului de companie este una dintre cele mai grave traume afective la care poate fi expus un copil, mai ales atunci când exemplarul respectiv era perceput ca un membru al familiei. Am descoperit, în cadrul studiului nostru, faptul că experiența morții prietenului necuvântător este asociată cu simptome de afecțiuni mentale la copii”, detaliază Katherine Crawford, autor al studiului.
Se creează legături profunde
În foarte multe cazuri, copiii formează cu animalele de companie legături la fel de profunde cum sunt cele cu ceilalți membri ai familiei. Deseori, cei mici caută la patrupedele din casă afecțiune, prietenie, siguranță emoțională, răspuns la sentimentele pe care le oferă. Dacă beneficiile pe care le aduce unui copil existența unui astfel de prieten sunt certe și importante, specialiștii americani atrag atenția asupra efectelor psihologice extinse ale pierderii animalului de companie. Astfel, s-a constatat faptul că băieții sunt mai predispuși să manifeste simptome de afecțiuni mentale mulți ani după pierderea animalului de companie, că suferința nu se diminuează dacă experiența a mai existat și, totodată, că nu contează la ce vârstă este expus copilul unei astfel de traume pentru ca urmările să aibă potențial de gravitate.
Psihologul, opţiune pentru gestionarea emoţiilor
După studierea datelor și răspunsurilor colectate de la 6.260 de copii care își pierduseră animalul de companie până la vârsta de 8 ani, s-a concluzionat că „legătura dintre pierderea prietenului necuvântător și simptomele psihopatologice pe termen lung se manifestă indiferent de statutul socio-economic al celui mic sau de ce tip de existență, mai ușoară sau mai dificilă, a dus până în acel moment”, explică psihiatrul Erin Dunn, care recomandă părinților să observe cu atenție emoțiile copiilor după pierderea animalului de companie și, la nevoie, să apeleze la ajutorul profesionist al unui psiholog, cu care copilul să poată împărtăși liber ceea ce simte și să se poată elibera treptat de suferință.