de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna
Se spune că un animal de companie poate suplini lipsa iubirii, ajungând să reprezinte centrul universului unei persoane. Când un drăgălaș pufos a primit diagnosticul de cancer, începe lupta dintre rațiune și afecțiune și totul se transformă într-o traumă. Care sunt cele mai bune măsuri de prevenție împotriva cancerului la animale, dar și metodele de vindecare, aflați de la medicul veterinar Daniel Lescai (medalion), la clinica ONCOVET.
„Se pot îmbolnăvi din cauza fumului de țigară”
- Mulţi dintre noi pierdem din vedere faptul că nu doar oamenii se pot îmbolnăvi de cancer, ci și prietenii noştri cei mai buni. Care sunt factorii care contribuie la dezvoltarea cancerului la animale?
- Din păcate, foarte multe specii de animale sunt afectate de forme de cancer, inclusiv câinii, pisicile, dihorii, caii, vacile și lista poate continua. În medicina omului au fost făcuți pași incredibili în ceea ce înseamnă prevenția, depistarea și tratarea cancerului prin studierea animalelor și a modelelor de boli pe acestea. Partea extraordinară este că există câteva lucruri care se transferă și invers, dinspre experiența din medicina omului către tratarea animalelor. Ca urmare, vedem că medicina este unică, mai ales că de ceva ani se discută de o adevărată epidemiologie a cancerului. Pot fi identificați factori care predispun, favorizează sau determină direct anumite forme de cancer. Un exemplu clar este impactul fumului de țigară, care afectează sistemul respirator, pielea sau mucoasele, patrupezii fiind indirect afectați. Există animale care pot dezvolta forme de cancer în casele de fumători, prin faptul că fumul se depune pe părul acestora, iar ele preiau toxinele prin toaletare. Apar în acest fel forme de cancer respirator sau la nivelul cavității bucale. Într-o măsură similară, există influența razelor solare. Anumite lungimi de unde, radiațiile ultraviolete, pot avea o acțiune negativă asupra pielii, atât la oameni, cât și la animale. De exemplu, unele pisici pot dezvolta un carcinom scvamocelular la nivelul pavilioanelor urechilor în urma acțiunii persistente a luminii solare. Aceștia, să zicem, că sunt factori ce se regăsesc în mediul de viață. Pe de altă parte, sunt și factori biologici, de tipul unor virusuri ce pot duce la anumite forme de cancer, fie că sunt virusuri oncogene, fie virusuri ce determină disfuncționalități ale sistemului imunitar. Acesta devine incapabil să elimine clone celulare scăpate de sub control și se manifestă prin producerea unor forme diferite de cancer.
- Ce rol joacă alimentația?
- Alimentația este un dublu factor. Dacă are în componență toxine, acestea se acumulează în organism și, la un moment dat, în anumite condiții, pot să participe la declanșarea unei forme de cancer. Pe de altă parte, e posibil să lipsească și anumiți nutrienți ce ajută organismul să funcționeze normal sau, mai bine spus, optim. Trăim o perioadă în care vrem să creștem forța sistemului nostru imunitar. Cred că echilibrul nutrițional, stilul de viață, mediul, medicamentele și suplimentele alimentare ne ajută mai degrabă să avem un sistem imunitar normal, cu o funcționare în parametri și nu unul superperformant, așa cum fals ne este indusă ideea. Sistemul nostru imunitar ar trebui protejat, nu stimulat. Unele forme de cancer ar putea pur și simplu să fie influențate de aspecte familiale. Ca atare, factorii ce influențează apariția cancerului sunt diverși, uneori controlabili, alteori, pe deplin independenți de acțiunea omului.
„Semne de boală pot fi chiar și lipsa poftei de mâncare sau voma, noduli sub piele sau în cavitatea bucală”
- Ce simptome pot prevesti această maladie?
- Simptomele cancerului sunt de cele mai multe ori nespecifice. Sunt rare momentele în care se observă de la distanță o masă tumorală imensă, care se dezvoltă de mult timp și care te poate orienta către un diagnostic, probabil însă, nu sigur, de cancer. Simptomatologia este dată de modul în care cancerul afectează funcțiile principale ale organismului sau aspectul țesuturilor în care se regăsește. De aceea, diagnosticul oncologic este unul complex și extensiv, nu unul limitat la câteva teste. Cel puțin la animale, unde tehnicile avansate sunt, totuși, deocamdată, mai restrânse, ne folosim de radiografii, computer tomograf, ecografie abdominală, toracică, musculo-scheletele, puncții, biopsii, tehnici moleculare, teste hormonale, chimioterapie, electrochimioterapie, radioterapie și, de foarte multe ori, chirurgie oncologică. Semne de cancer pot fi chiar și lipsa poftei de mâncare sau voma. Lucruri atât de banale, dar care se pot regăsi în pleiada de semne oncologice.
- Ce se întâmplă cu femelele?
- În cazul acestora, tumorile mamare pot fi palpate pe suprafața abdomenului și sunt un semnal de alarmă pentru proprietari. Alte forme superficiale, de tip mastocitom sau carcinom scvamocelular afectează pielea sau produc noduli sub piele ori în cavitatea bucală. Uneori aceștia sunt ușor de remarcat la mângâiere sau la simpla observație. Alte forme de cancer, precum osteosarcomul produc șchiopătatul, durere, tumefacții ale zonei afectate. Unii câini cu hemangiosarcom pot dezvolta o acumulare de sânge în abdomen și/sau mase tumorale imense, ce afectează splina sau alte organe interne. Să nu mai vorbim despre limfom unde, în anumite forme, se observă o creștere în dimensiuni a limfonodulilor, mai ales cei ușor de găsit, precum submandibulari sau axilari.
„Nu există vreo rasă sau specie mai protejată sau mai puțin afectată”
- Ce animale sunt predispuse să se îmbolnăvească de această boală? Care rase sunt cele mai sensibile?
- Nu există vreo rasă sau specie mai protejată sau mai puțin afectată. Ne confruntăm cu unele imagini generale, precum faptul că multe pisici pot fi afectate de limfom sau de carcinom scvamocelular, că la câinii Labradori sau Goldeni Retriever regăsim un număr mare de cazuri de limfom și de mastocitom. Că la Ciobănesc German sau la Doberman sunt multe cazuri de hemangiosarcom splenic sau la Cocker ceva mai mult melanom. Exemplele ar putea continua, dar nu reflectă tot tabloul afectării oncologice la animale.
- Ce forme de cancer au incidența cea mai ridicată?
- Din practica zilnică cred că cele mai întâlnite sunt tumorile mamare, limfomul, mastocitomul, hemangiosarcomul, osteosarcomul, tumorile perianale, tumorile prostatei. Având în vedere această pleiadă de posibile afecțiuni, esențialul este reprezentat de buna pregătire a medicilor și cât mai extinsă arie de cunoaștere, așa-numita echipă multidisciplinară.
„Cel mai vechi şi cel mai regăsit tratament oncologic este intervenția chirurgicală”
- Multe terapii oncologice care se folosesc pentru câini sau pisici sunt similare cu cele pentru oameni? Care sunt cele mai utilizate tratamente?
- Cel mai vechi și cel mai regăsit tratament oncologic este intervenția chirurgicală. Aceasta este urmată sau precedată de alte terapii disponibile. Ne folosim de diferite protocoale în care utilizăm substanțe chimioterapice, anticorpi monoclonali, antiinflamatoare sau chiar o procedură nouă, hibridă, de tip electrochimioterapie (n.r. - procedeu care presupune aplicare unor impulsuri electrice, de o anumită intensitate, după chimioterapie). Să nu uităm de radioterapie. Chiar dacă nu este disponibilă pentru animale în România, nu înseamnă că nu este accesibilă în Europa.
- Boala apare la un organism mai bătrân sau vârsta nu contează?
- În cancer, vârsta poate fi un indicator sau un factor ce poate duce la o suspiciune de boală. De exemplu, nefroblastomul poate fi identificat mai degrabă la vârste mici. Limfomul ar putea apărea la orice vârstă. Dar este clar că cele mai multe forme de cancer se regăsesc la pacienți care trec de vârsta mijlocie. Ca atare, aceasta este un factor. Dar nu neapărat vârsta mică este într-un fel, vreo protecție. Așa cum vârsta înaintată nu înseamnă neapărat, în orice situație, cancer.
„Vindecarea poate fi obținută în funcție de posibilități și de forma bolii”
- În trecut, când un animal avea cancer era de cele mai multe ori euthanasiat. Care este acum rata de vindecare a animalelor de cancer?
- Este foarte importantă cunoașterea și dorința de a ajuta. În funcție de posibilități și de forma de cancer, poate fi obținută vindecarea. Pentru altele, tratamentul este mai degrabă o încercare de ținere sub control, de limitare a semnelor sau a chinului. Statisticile ne ajută să știm care este perioada de supraviețuire, perioada liberă de boală, tratamentele de primă intenție, tratamentele aplicabile la revenirea bolii. Important este să ne dăm seama de paradigma în care ne regăsim. Pomenim despre vindecare, dar oare există reuşită în cele mai multe afecțiuni cardio-vasculare? Vorbim despre vindecare în diabet, în unele afecțiuni oftalmologice precum glaucom, orbire, sau discutăm de tămăduire în unele boli infecțioase care persistă o viață întreagă și o pot, de altfel, scurta? Termenul în sine de vindecare este uneori neadaptat discuției. Mai degrabă ar trebui să aducem în discuție calitatea vieții, lungimea vieții și perioada liberă de boală. Acestea sunt zonele în care ne aflăm în multe forme de cancer. Totuși, să nu uităm că unele tipuri sunt vindecabile, dar mereu importând diagnosticul exact, cel ce poate să creioneze planul final de tratament, dar și așteptările ulterioare.
- Cum ar trebui să se comporte stăpânul cu un animal care trece printr-o asemenea suferință?
- Să ceară ajutor. Este puțin probabil, în societatea de astăzi, fie să reușim, fie să fim nevoiți să trecem singuri prin cele mai multe dintre gravele probleme de sănătate cu care ne lovim noi, sau animalele de lângă noi. Problema este legată de accesibilitatea serviciilor veterinare, să zicem direcționate către zona oncologică. Acest lucru are niște rădăcini foarte adânci. Atât faptul că medicina veterinară nu este subvenționată de stat, deținerea de animale este un cost în sine, serviciile veterinare nu beneficiază de vreo înlesnire din partea statului, specializarea nu este posibilă în țara noastră. Cele mai multe cabinete trebuie să se organizeze către servicii generalizate pentru a putea menține fluxul comercial. Mentalitatea și conștientizarea privitoare la oncologia animalelor nu sunt la un nivel foarte ridicat. Societatea, ca ansamblu, nu este sincronizată cu cea din țările cu economii avansate. În plus, sunt resurse reduse pentru cercetarea și susținerea acestei ramuri a medicinii veterinare. Acestea, dar și alte motive, atât administrative, cât și de ansamblu, toate conduc la un climat dificil pentru funcționarea în această zonă atât de sensibilă.
„Maladia poate fi prevenită printr-o viaţă cât mai puţin toxică şi controale medicale periodice“
- Care ar fi cele mai bune măsuri de prevenție? Pentru a ține cancerul la distanță animalele sunt trecute pe o anume dietă?
- Sunt câteva linii generale de prevenție, dar este puțin probabil ca respectându-le, să ferim animalele de orice formă de cancer. Există și date conflictuale, precum faptul că sterilizarea femelelor reduce riscul de tumori mamare, dar în schimb poate dezvolta alte forme de cancer. În alte situații, este recomandată vaccinarea pentru anumite boli infecțioase, dar s-a ajuns la concluzia că orice traumă la nivelul pielii, poate fi un factor premergător pentru un fibrosarcom. Unii recomandă dieta de tip raw pentru că pisicile și câinii sunt vânători și în trecut se hrăneau cu ce se găsea prin pădure. Dar s-au lovit de o creștere a incidenței unor boli transmise prin carnea crudă, boli infecțioase sau parazitare, unele dintre ele factori favorizanți în unele forme de cancer. Această maladie poate fi „ținută la distanță” prin simplul fapt că optăm pentru o viață sănătoasă, cât mai puțin toxică, echilibrată, fără rețete miraculoase și controale medicale periodice.
„Cu antrenamentul corect, un câine poate identifica un bolnav de COVID-19 sau unul cu neoplasm“
- Faptul că un câine poate detecta cancerul nu e o noutate. Incredibil este acuratețea cu care o face. Conform unui studiu american, aceasta se ridică la 97%...
- Nasul câinelui este o minune a naturii. El este unul dintre instrumentele esențiale pentru supraviețuirea canidelor. Cu antrenamentul corect poate fi utilizat pentru cele mai diverse activități, să identifice narcotice, explozibili, o persoană pierdută, un bolnav de COVID-19 sau un bolnav de cancer. Esențialul este să fie identificat metabolitul sau combinația de metaboliți care să fie specifică obiectului sau stării de boală urmărite. Pe același principiu, au fost create aparate echipate cu tehnologie avansată care identifică, de exemplu, unii metaboliți specifici bolnavului de tuberculoză. Este important să ne dăm seama că principiul este unul simplu. Pentru că boala depistabilă trebuie să ducă la o anumită amprentă olfactivă identificabilă și specifică. Câinele și-ar putea regăsi o utilitate în depistarea în anumite forme și stadii de cancer pulmonar, de piele, bucal, digestiv sau altele, care duc la o modificare a amprentei olfactive a subiectului studiat. Oricât de fascinant ar fi, totuși, această metodă este încadrată la cele subiective și nu poate să înlocuiască tehnicile de depistare și confirmare medicale.