de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu
De la carii dentare la tartru, gingivite sau parodontoză, toate aceste suferințe au un ecou în tot organismul animal. Cum puteți să mențineți cu un minimum de efort sănătatea cavității orale a celui mai bun prieten? Cât de periculoasă este parodontoza și cum poate fi prevenită? Aflați răspunsurile de la doctor veterinar Aurelian Ștefan, fondatorul „Center of Hope”.
„Factorul cel mai important în declanșarea bolii este dieta bazată preponderent pe hrană umedă”
- O boală cu care se confruntă cel mai des animalele este parodontoza. Cât de gravă este această afecțiune?
- Parodontoza se mai numește și boala periodontală și reprezintă o afecțiune cu evoluție lentă, dar progresivă, cu implicații atât medicale, cât și estetice și sociale. Aceasta este indusă de placa bacteriană și are drept manifestare gingivita și mobilizarea dinților în alveola dentară, iar în final pierderea prematură a acestora.
- Care sunt animalele cele sunt predispuse să se confrunte cu o asemenea problemă?
- Poate părea ciudat, dar este cea mai frecventă boală întâlnită la câini și pisici. Afectează toate rasele din cele două specii, cu o accentuare a incidenței la cățeii din rasele toy și brahicefalice (Pekingese Shih-tzu etc.). Genetic, aceste rase au dinții foarte mari în comparație cu dimensiunile maxilarului și astfel apare un fenomen de înghesuire a acestora. Drept urmare, dinții nu pot fi curățați așa cum trebuie. Dieta bazată preponderent pe hrană umedă participă, în proporție mare, la dezvoltarea acestei afecțiuni pentru că este descurajat mestecatul și rosul și astfel se va acumula în exces placă și tartru dentar.
„Debutul afecțiunii este prevestit de o gingivită ușoară”
- Cum își poate da seama un proprietar că animalul său suferă de parodontoză?
- Simptomatologia pendulează de la mirosul neplăcut al gurii, dinți cu aspect murdar și pătat, refuzul hranei, sângerări orale și durere la atingere, sau mestecat anevoios și cu durere evidentă. Companionii umani ai cățeilor din rasele Yorkshire Terrier, Bulldog englez și francez, Boxer sau Ciobănesc Mioritic trebuie să știe că prietenii lor sunt predispuși la afecțiuni orale și este nevoie de o atenție deosebită asupra acestei părți a corpului.
- Cum debutează boala? La ce vârstă poate să apară?
- Debutul bolii poate fi prevestit doar de o gingivită ușoară, care progresează într-un context clinic bogat, alături de carii și tartru abundent. Vârsta poate fi destul de fragedă la apariția bolii, chiar 2-3 ani la rasele mini sau, dacă se asociază și cauze infecțioase (cum ar fi cazul pisicilor cu virusul imunodeficienței feline), afecțiunea poate să apară la animale cu vârsta de sub 1 an.
„Cea mai importantă măsură pentru prevenire este igiena bucală, efectuată prin periaj”
- De ce investigații are nevoie micul nostru prieten necuvântător?
- În primul rând de un control făcut măcar odată pe lună. Nu de puține ori, afecțiunea periodontală este însoțită și de patologie hiperplazică sau canceroasă a țesuturilor de la nivelul gurii. Dacă observăm miros neplăcut, mobilizare a dinților în alveolă, răni gingivale, sângerări sau tartru, este timpul să mergem urgent la medic. În urma evaluării clinice se impune sau nu efectuarea de teste biochimice generale (glicemie, hemoleucogramă, enzime hepatice), teste virale sau speciale cum ar fi testele hormonale pentru glanda paratiroidă, suprarenală sau pancreas. În urma coroborării datelor obținute, se poate spune dacă boala este limitată la dinți sau este o boală sistemică. Un alt aspect evaluat este riscul anestezic. Pentru realizarea unei inspecții în detaliu a dinților și alveolelor dentare este nevoie de anestezie generală cu risc cât mai mic. Tot cu anestezie generală sunt efectuate și radiografiile dentare, absolut obligatorii în stadiile avansate ale bolii. Ele oferă detalii valoroase despre stocul de os sănătos pe care îl avem la dispoziție pentru salvarea unuia sau a mai multor dinți afectați.
- Care este cel mai bun tratament în vindecarea parodontozei?
- Un tratament direct nu există, ci doar tratamente paleative, în funcție de ce a cauzat boala. Cea mai importantă măsură care poate fi luată pentru prevenirea apariției parodontozei este igiena bucală, efectuată prin periaj și hrana specială pentru curățarea dinților. Dacă starea de sănătate o permite, se efectuează detartraj cu ultrasunete și lustruirea dinților pentru a împiedica reapariția plăcii bacteriene. Aceasta acționează ca o bază pentru depunerea de săruri, ce ulterior se transformă în piatră acidă cu efect caustic asupra gingiei.
„În cazurile grave, pot fi afectați rinichii, inima și ficatul”
- Ce se întâmplă când boala atinge stadiul cel mai evoluat?
- În ultimul stadiu, semnele sunt severe. Paleta simptomatică cuprinde stare de apatie, refuz de hrană, slăbire și pierdere în greutate, sângerări și ulcerații bucale, precum și pierderea dinților. Din nefericire, boala periodontală reprezintă atât o sursă de infecție în organism, cât și o zonă, să-i spunem toxică, ce poate fi preluată în circulație cu afectarea organelor vitale, respectiv inimă, rinichi, ficat. Valvulopatiile cardiace și boala renală au o corelație strânsă cu gradul de sănătate al dinților unui cățel sau a unei pisici. Nu în puține cazuri, apar fracturi ale maxilarului inferior, atunci când osul este erodat de bacteriile prezente sub tartru.
- Ce alimentație ar trebui să aibă animalul care prezintă o astfel de afecțiune?
- Alimentația trebuie să cuprindă alimente diverse și de bună calitate, în acest caz conservele fiind contraindicate. S-a observat că acei căței care rod frecvent și consumă hrană uscată specială pentru probleme dentare, au mai puțin tartru. Există jucării speciale din silicon, care ajută cățeii să roadă și să își curețe dinții natural.
„În lupta cu această boală detartrajul cu ultrasunete este de bază“
- Care sunt cele mai bune măsuri de prevenție?
- În prevenția parodontozei, apelăm la un buchet de măsuri. Se evită situațiile în care pisicile, de exemplu, pot contacta virusul imunodeficienței feline, iar aici menționez aglomerările de pisici nesterilizate și fără stăpân. Incidența crește la pisicile libere. E importantă eliminarea dinților de lapte care nu au căzut la timpul potrivit, igiena zilnică, în speță spălatul pe dinți atât al pisicilor, cât și al cățeilor. Se folosesc doar periuțe de dinți special destinate animalelor și pastă de dinți de uz veterinar. Detartrajul cu ultrasunete este de bază în lupta contra parodontozei. Acesta se recomandă a fi făcut cel puțin odată pe an. Mai ales în cazul etiologiei genetice, lupta pentru frânarea evoluției bolii este una extrem de complexă, iar rolul medicului veterinar e determinant în păstrarea dentiției și igienei bucale a animalelor de casă. Îi încurajez pe toți iubitorii de căței să acorde importanță sporită igienei orale, pentru că parodontoza este o boală ce se poate preveni ușor. Iar dacă o neglijăm, consecințele pot fi dramatice și dureroase.